IN CIMITIRELE ISTORICE ale Bucurestiului, multi din "fostii" cei mari, cu morminte si cavouri in parcelele foarte ravnite, ii dau cu tifla tinerei noastre democratii. Morti dupa 1990, ei au reusit totusi, in ciuda faptului ca n-au mai avut puterea sa dobandeasca glorie funerara intre poeti, academicieni si revolutionari. Nimeni nu muta mortul din groapa doar pentru ca n-ar fi demn de aleile principale. Cativa din generalii care s-au dus dintre vii fara sa indure cuvenitele condamnari pentru crima sunt vecini de vesnicie cu cativa parlamentari, care altfel n-ar fi ajuns la Ghencea Militar, ci la Straulesti. Intre vanitate si sfidare, distanta e atat de mica, incat nu mai poate fi perceputa.


IN PIATÃ…, zarzavagiii discuta conditia sociala a unui nou-venit care strica preturile: Lasa-l c-o sa invete repede, fiindca-i de-al nostru, taran de la oras.


UN COLONEL LA PENSIE, care altceva decat cazarma si iar cazarma n-a stiut, descopera ca n-are subiect de discutie cu ceilalti batrani la pensie din Gradina publica. Tot ce lui i s-a parut semnificativ si interesant in viata de militar pe tovarasii sai de taifas ii plictiseste. In plus, ii spun: "Bre, nea colonelule". O adresare neregulamentara, care-l face si mai ciufut. Doua lumi paralele, care nu se intalnesc nici la infinit.


MEMORIILE unui fost functionar in Ministerul Culturii in anii a€™60-a€™70 publicate la o editura de "reconsiderari artistice" sunt pline de sedinte. Daca nu s-ar numi Memorii, ar trebui sa se cheme Procese-Verbale. Trecand timpul, procesele sale verbale ma incarca de melancolii punitive: ce importanta li se dadeau unor tampenii, ce importanta isi dadeau sefii care primeau ca "sarcina de serviciu" tampeniile, si cum s-au dus, pe un drum fara intoarcere, si tampeniile, si sefii lor! O carte de 300 de pagini, care evoca amanuntit un neant cultural. O citesc cu nesatul celui care poate sa spuna la fiecare rand: Doamne, ce bine ca s-a sfarsit cu sedintele! Ca nu mai urla secretarul de partid pe coridor: Sedinta-a-a-a! Terminand de citit memoriile, inteleg de ce ma incearca o stare de neliniste, ca amintirea unei boli urate, de cate ori trec pe langa Ministerul Culturii: e unul dintre locurile unde se tin inca sedinte si in care un functionar obscur noteaza totul pentru vremea cand isi va scrie memoriile.


ZODIACELE sunt incomplete. La ce caractere intalnim la tot pasul ar trebui sa aiba si Zodia limbricului, Zodia ramei, Zodia gandacului.


ADEVÃ…RATELE GRANITE ale Romaniei sunt: catolicismul, la Vest, imperialismul rusesc, la Est, balcanismul, la Sud, si problemele teritoriale ale catorva mari puteri europene, la Nord.


DESPRE CEI MARI IN ROSTURI - regele, patriarhul, guvernatorul Bancii Nationale - daca nu vorbesti cu un mic fior evlavios, inseamna ca-i vorbesti de rau. Raportarea la inaltul lor rost impune si un sentiment. Am pomenit, intr-o emisiune tv, de Regele Mihai cu acelasi ton egal, functional, ca in citarea primului-ministru si am fost luat la intrebari de un necunoscut pe strada: Domnule, nu mi-a placut deloc cum ai vorbit despre rege!