Pentru explicarea "caderii" leului au fost mentionate cresterea fulguranta a deficitelor externe, deteriorarea structurii finantarii acestora, competitivitatea redusa a productiei interne si nu in cele din urma, conditii internationale tot mai rele. Sunt putini cei care au reliefat insa contextul structural al deprecierii puternice: liberalizarea contului de capital intr-o economie cu vulnerabilitati si cu o dezinflatie pornita tarziu.


In Romania expansiunea creditului bancar a fost exploziva in anii recenti - in termeni reali de 20-30% anual. Nu executia bugetului public a generat starea actuala din conturile externe si fragilitatea leului din ultima perioada de timp. An de an, creditul catre sectorul privat a insemnat peste 80%-90% din deficitul de cont curent. Intrebarea este: de ce bancile s-au angajat in acest torent de finantare a cererii de consum si, uneori, de investitii. Alaturi de bilanturi ce arata bine, bancherii amintesc de sisteme de prudentialitate interne, de o evolutie "normala" a creditului intr-o economie emergenta, care a devenit membru al UE. Sunt argumente de luat in seama, dar ele trebuie juxtapuse altora; am in vedere cresteri salariale in ultimii ani care au fost considerabil peste dinamica productivitatii si, mai ales, inrautatirea conditiilor pe pietele financiare (de credit) internationale. Necazul este ca operatorii mari din piata (bancile) au repere individuale de evaluare a tintelor proprii, care nu sunt puse in relatie unele cu altele. Ceea ce pare rational la nivel individual poate deveni periculos pentru sistem (economie).


Maximizarea profitului, fara constrangeri, daca este judecata din perspectiva strict individuala, poate dauna tuturor, in cele din urma. Apare astfel nevoia ca sa existe un agent extern, care sa incerce sa induca coordonare, la nevoie; sa infraneze porniri disproportionate, pentru a se evita "esecuri de coordonare" periculoase. Intr-o forma sau alta, asemenea actiuni au bancile centrale prin interventii verbale, prin masuri de politica monetara. Dar, coordonarea trebuie incercata si de operatorii din piata. Din pacate, rationalitatea individuala intra, frecvent, in coliziune cu rationalitatea sistemului (conflict intre micro si macro).


Ce se va intampla in continuare cu leul? Mugur Isarescu a dat sa se inteleaga ca se poate vorbi despre o "criza valutara". Eu cred ca aceasta expresie este prea tare. Romania nu se confrunta cu o criza de lichiditate; nu mai vorbesc de solvabilitate. Bancile comerciale au bilanturi solide, in timp ce executia bugetului public nu este scapata de sub control. Iar reinflamarea inflatiei nu este de mari proportii. Si cursul flotant are avantajele sale, deprecierea fiind un instrument de ajustare in anumite conditii (dar el trebuie insa inclus intr-un mix optim de politica macro). Avem insa semne de neliniste si acest sentiment trebuie combatut pentru a nu deveni o criza de incredere. Guvernatorul BNR a vorbit despre 3 miliarde de euro fonduri speculative, care ar fi inrat in Romania, dintre care 1 miliard ar fi iesit in ultima saptamana; aceste fonduri ar insemna 10% din rezervele valutare de cca 30 de  miliarde euro ale Bancii Centrale, ceea ce ar parea linistitor. Dar euroizarea puternica a economiei inseamna ca rezervele trebuie evaluate in raport cu masa monetara (daca s-ar pierde increderea in leu, am asista la o conversie masiva a depozitelor in lei in valuta, ceea ce ar exercita o presiune teribila pe curs).


Avem nevoie de prudenta adecvata din partea bancilor comerciale in creditarea economiei; ele trebuie sa furnizeze mai mult credit pentru investitii in defavoarea celui pentru consum. Este bine ca bugetul public sa termine anul cu un deficit sub 1,5% din PIB si cred ca nici anul viitor nu este indicat sa avem un deficit mai mare, chiar daca vom avea de finantat fonduri UE considerabile (conditiile pe pietele internationale vor ramane nefavorabile). Trebuie sa se dea un semnal ca suntem constienti de vulnerabilitati, ca avem o conduita adecvata in politica economica. Si trebuie rezistat la solicitari de cresteri salariale, mai ales in sectorul bugetar. Sindicatele trebuie sa inteleaga ca a intinde coarda prea mult acum (fie 2008 un an electoral) inseamna sa punem benzina pe foc.


Leul in jur de 3,50/1 euro este intr-o zona mai de confort pentru economie. Pe de alta parte, deprecieri brutale nu sunt dezirabile. O spirala preturi-salarii trebuie evitata. Pentru a descuraja atacuri speculative sau panica este nevoie de o politica economica coerenta, la care sa se ralieze  operatori mari din piata (banci comerciale). In fond, soliditatea sistemului financiar/bancar, a economiei autohtone, este un "bun public" aflat in grija nu numai a BNR si Guvernului.