Arthur Penn a incercat sa faca un film american cu 'talhari>> in stilul Noului Val francez si a reusit. Succesul de public, dar si de critica au fost pe masura. 'Bonnie si Clyde>> poate fi notat, astazi, pe www.gardianul.ro, pentru a-l clasa, astfel, in topul 50 al celor mai bune filme din toate timpurile.

Filmul urmareste aventurile si sfarsitul tragic al celui mai celebru cuplu de jefuitori de banci din epoca Marii Crize, deveniti, la acea vreme, adevarati eroi populari. Bonnie Parker si Clyde Barrow.

La lansarea sa, in 1967, „Bonnie si Clyde“ a fost totusi condamnat pentru ca a insistat prea mult pe imaginile violente. Regizorul nu s-a putut abtine de la realizarea acestora, mai ales ca in acea perioada dezvoltarea tehnologiei permitea imitarea cat se poate de realista a ranilor de pistol, iar camera cu greu se putea dezlipi de corpurile sfasiate sau de suferinta victimelor. „Bonnie si Clyde“ era primul film care-i „obliga“ pe spectatori sa vada si sa traiasca ororile si fascinatia violentei.

Cronicile initiale au fost dezaprobatoare, insa, curand, valul opiniei si-a schimbat radical directia. Alternand scenele de teroare si realism brutal cu altele de comedie, chiar de farsa, „Bonnie si Clyde“ este un film partial biografic, avand un aer realist datorita scenografiei meticuloase si a filmarilor in Texas, care au asigurat peisajul de epoca.

Warren Beatty si Faye Dunaway sunt superbi in rolurile lor de raufacatori, si la fel de buni sunt si Gene Hackman, Estelle Parsons si Michael J. Pollard, ceilalti membri ai bandei. Dupa o prima serie de atacuri nereusite, grupul este incoltit de politie in Iowa, unde fratele lui Clyde, Buck (Hackman), este ucis, iar sotia sa, Blanche (Parsons), orbita si capturata.