Absenteismul care s-a manifestat la alegerile de duminica a fost deja disecat, in fel si chip, de politicieni, ziaristi si analisti. Nu doresc sa reiau cele spuse. Mi se par insa demne de semnalat cateva aspecte ce s-ar putea dovedi, in timp, purtatoare de efecte pentru politica romaneasca.


Participarea redusa la scrutinul european face parte, intr-adevar, dintr-un fenomen mai larg, specific tarilor nou-intrate in UE. Efectele pozitive sau negative ale integrarii se fac simtite in timp si, tot in timp, pot fi posibile dezbateri reale asupra acestui subiect. Altfel spus, interesul publicului va deveni real pe masura ce apartenenta insasi la Uniune se va intersecta mai palpabil cu viata de fiecare zi a indivizilor si colectivitatilor, din Romania.


Dincolo de aceasta realitate, este foarte probabil sa asistam, intr-un plan general european, la o criza a politicului insusi. La o problema a sistemului democratic. La un blocaj in zona cu adevarat fertila, cea care genereaza solutii noi si viabile, capabile sa creeze dezbateri, interes, speranta. Este, fara indoiala, o problema serioasa de depasit. O problema legata de clasa politica de la noi si de aiurea. O criza a partidelor si a politicienilor. O criza a democratiei insasi.


Pe aceasta criza de incredere si de solutii isi bazeaza constructia politica actualul presedinte al Romaniei. Domnia sa a ajuns la putere intr-un moment in care increderea in partide si in Parlament scadea. Asa ca solutia pe care a propus-o a fost una simpla, individuala, bazata pe ceea ce as numi tupeul ca sport extrem. Basescu a incercat sa faca un pas la ofsaid. "Eu nu fac parte din clasa politica", a spus el vreme de trei ani. "Sunt cel adus de istorie ca sa va scape de ea. Tot ce trebuie sa faceti e sa-mi dati mie cat mai multa putere ca sa evitati puterea lor confuza, bazata pe dezbateri sterile. Pentru ca ma stiti, eu nu sunt ca ei. Eu sunt baiatul cu ardeiul. Baiatul simpatic."


Cred ca referendumul de duminica a fost momentul final al acestei constructii periculoase. Periculoasa pentru ca se baza, in cel mai inalt grad, pe minciuna si pe refuzul responsabilitatii. Traian Basescu isi neaga trecutul politic si administrativ substantial si toata raspunderea care deriva din el. E in ordine. El doreste insa reforma clasei politice, pentru ca asta da bine la public, pentru ca in zona asta e mai mult loc si de acolo pot veni mai multe voturi. E un reformator in aceeasi masura si din aceleasi motive pentru care PD e acum un partid popular, de centru dreapta, dupa ce a fost, cu o noapte inainte, membru al Internationalei Socialiste.


Acest oportunism absolut a primit duminica un refuz public la fel de absolut. Daca criza politicului genereaza absenteism la alegeri, de ce nu vine lumea la referendumul care propune clar iesirea din criza? Pentru ca a inteles ca nu asta e solutia. Ca are de a face cu o smecherie. Ca Traian Basescu nu e zeitatea adusa de istorie sa faca ordine in vietile lor. "Baiatul simpatic" are un trecut neclar. Are prieteni discutabili. Are realizari microscopice in toate domeniile in care a actionat.


"Iesiti la curatenie!", a strigat Basescu, vreme de saptamani, de pe toate plasmele. Lumea n-a iesit, nu pentru ca nu ar fi nevoie de curatenie, ci pentru ca a bagat de seama ca marele zeu al aspiratorului este el insusi plin de praf.