Duminica seara, dupa referendum, Traian Basescu a aparut pe posturile tv pentru a declara drept un succes consultarea populara. Politicienii au marele talent de a spune altceva decat gandesc. Nu stim asadar daca Traian Basescu gandeste ca referendumul a fost un succes. S-ar putea ca lucrurile sa stea asa. In aceste conditii, domnia sa e pierdut ca om politic. Asa cum Nicolae Ceausescu a fost pierdut in clipa in care a inceput sa creada ca esecurile sunt succese si sub puterea drogului administrat de laudatori. Daca, dimpotriva, a fost vorba doar despre o declaratie electorala, domnia sa mai are sanse de a supravietui politic. Pentru ca un politician trebuie sa poata sa traga invataminte nu atat din succese, cat mai ales din esecuri. Referendumul la nivel national e un instrument tinand de democratia directa, regimul preferat al dictatorilor sau al presedintilor cu veleitati dictatoriale. In lumea civilizata, presedintii cauta sa-si atinga obiectivele conlucrand cu partidele, cu Parlamentul, cu guvernul, si nu apeland la consultarea poporului prin referendum.


In cazul lui Traian Basescu, acest instrument a capatat conotatii paranoice. Nu de azi, de ieri, domnia sa a amenintat clasa politica, parlamentul, guvernul, presa cu arma referendumului. De la inceputul mandatului, Traian Basescu a lansat sintagma: Intoarcerea la popor". Intoarcerea la popor, realizata prin intermediul referendumului, dar si a asa-ziselor intalniri cu Poporul in Piata Universitatii - a fost folosita ca o contrapunere la Parlament si la clasa politica. Invocand o legatura mitica a sa cu Poporul, Traian Basescu a lasat impresia ca e suficient sa faca apel la Popor, pentru ca acesta sa dea fuga la refendum in semn de aprobare a tezelor sale. Un om lucid si-ar fi dat seama ca Poporul e mai mult o iluzie decat o realitate. Daca nu si-ar fi dat seama, Traian Basescu ar fi aflat asta din istorie. Toti cei care au invocat Poporul iubitor - de la Carol al II-lea pana la Nicolae Ceausescu - au sfarsit inlaturati sau executati de clasa politica, fara ca Poporul sa miste un deget.


Prima dovada ca Poporul e o iluzie a primit-o Traian Basescu la referendumul din 19 mai 2007. Desi ii era pusa in joc functia, Poporul n-a catadicsit sa-l apere nici macar in proportie de 50%. Un om lucid ar fi dat deoparte argumentele aplaudacilor din presa si din politica si ar fi tras o concluzie benefica, poate, pentru el: de a renunta la referendum pentru a-si indeplini telurile politice. Traian Basescu n-a invatat nimic din lectia primului refendum. Semn grav, extrem de grav pentru pierderea luciditatii pe care, trebuie s-o recunoastem, a avut-o inainte de a ajunge presedinte. O luciditate datorata si faptului ca aproape toti jurnalistii il criticau. Acum, cand aproape toti il lauda, e normal sa-si piarda luciditatea. Desi avea experienta trista a referendumului din 19 mai 2007, desi la consultarea din Piata Universitatii s-au strans cu greu 1.000 de persoane, desi Guvernul Tariceanu si-a asumat raspunderea pentru votul uninominal, Traian Basescu a convocat referendumul. Nu de dragul votului majoritar uninominal in doua tururi, ci de dragul de a contrapune clasei politice Poporul. Sa fim limpezi.


In campania pentru referendum, Traian Basescu n-a vorbit atat despre votul uninominal, cat despre clasa politica din Romania. In acceptul tembel al multor analisti si moderatori tv, domnia sa a dus o campanie virulenta, cu vadite note dictatoriale, impotriva clasei politice. La 25 noiembrie 2007, Poporul a fost chemat de Traian Basescu nu sa voteze o formula de uninominal, ci sa dea una peste bot clasei politice, dar mai ales principalei institutii democratice a Romaniei de azi: Parlamentul. Poporul insa n-a catadicsit sa raspunda apelului lui Traian Basescu. Si cand spunem aceasta ne referim nu la invalidarea referendumului prin prezenta sub 50%, ci la cateva fapte semnificative:

1) Diferenta dintre prezenta la europarlamentare si prezenta la referendum, zdrobitoare dovada ca o parte din electoratul care s-a prezentat la vot a ascultat de indicatiile partidelor.

2) Diferenta de prezenta dintre urban si rural in defavoarea urbanului, zdrobitoare dovada ca multi au venit la referendum, pentru ca au venit in primul rand la europarlamentare.

3) Uluitor de slaba prezenta a bucurestenilor, timisorenilor, altfel spus, a celor care alcatuiesc partea cea mai educata politic a electoratului.


Dincolo de pierderea fiefului electoral al lui Traian Basescu, slaba prezenta a bucurestenilor si timisorenilor dezvaluie un adevar: partea constienta a electoratului roman a sesizat inadecvarea formulei "Intoarcerea la popor". E, poate, cea mai imbucuratoare veste pe care o puteam primi in 2007 de la romani. Intelegand importanta democratiei representative, romanii refuza democratia directa, tipica regimurilor autoritariste. Oricat ar parea de ciudat, slaba prezenta la referendumul din 25 mai 2007 e o victorie a democratiei, a europenismului!