Citi romani pot depune marturie ca ar fi auzit ceva in aceasta campanie electorala care sa nu sune a generalitate lipsita de continut sau a injuratura? Va spun eu. Mult mai putini chiar si decit cei care s-au sinchisit sa mearga la vot.

Una dintre marile ipocrizii ale politicii e condamnarea absenteismului. Nu votezi, nu contezi, sustin in cor moralistii civismului gata oricind, daca ai apucat sa recunosti ca nu te-ai dus la vot, sa te invite la tacere: cu ce drept critici daca tu insuti nu faci nimic pentru a indrepta lucrurile. Iar a nu face nimic inseamna pentru ei, in primul rind, a nu vota. Votul inseamna decizie si, de ce nu, asumarea unui risc. Acorzi credit unui partid, unui candidat, unei idei (cum e, de regula, in cazul unui referendum), iar acesta poate sa-ti fie onorat sau nu. Prin urmare doar tu, cel care ai votat, din moment ce ai investit ceva, ai avea dreptul sa ceri si rezultate, dar si socoteala. Corect, pina la un punct. Pina acolo unde cei care iti cer votul prezinta si o minima garantie ca iti returneaza macar ceva in schimb. Iar cind cei care nu voteaza sint deja mult mai multi decit cei ce-o fac atunci argumentele primilor parca incep sa conteze mai mult. Iata, dupa aprecierea mea, cele mai importante:

1. Inainte de a acuza dezinteresul alegatorului, ar trebui sa remarci mai intii dezinteresul major al celorlalti, al partidelor si al politicienilor. Cu o singura exceptie, PLD, explicabila si prin presiunea pragului electoral, toate celelalte partide par sa fi jucat la cacealma. Fie s-au bazat pe cite un „diriginte" care sa le faca lectiile, fie au impins in fata candidati de mina a doua sau adunati de prin alte curti. De ce l-ar vota romanii pe Frunzaverde sau pe Roberta Anastase sau pe un oarecare Filip? Numai pentru ca sint de la PD, si pentru ca PD e partidul pe care-l iubeste chipurile Traian Basescu? Nu vi se pare cam putin? Sau de ce ar fi votat altii cu PNL, cind Daniel Daianu sau Renate Weber n-au avut o sustinere prea convingatoare nici de la cei ce ni i-au propus, desi poate chiar sint o solutie buna in Parlamentul European? Iar daca liberalii chiar credeau in aceste alegeri, de ce nu si-a pus pielea la bataie macar unul dintre multii lideri, altfel extrem de notorii si guralivi? Uite, la PSD mai pot sa inteleg cite ceva. Chit ca nu e o figura de mare acoperire, cel putin nu inca, primul pe lista social democratilor, Titus Corlatean, e totusi al treilea om in partid. Asta in conditiile in care alti grei, de genul lui Iliescu si Nastase, iti fac blat pe fata. In rezumat, la asa oferta, asa vot, dragi politicieni.

2. Poate sa spuna cineva din memorie macar un singur lucru important pe care sa-l fi promis candidatii ca-l vor face odata ajunsi in Parlamentul European? Nu mai zic sa fi fost si credibil, ci macar sa-l fi retinut. Citi romani pot depune marturie ca ar fi auzit ceva in aceasta campanie electorala care sa nu sune a generalitate lipsita de continut sau a injuratura? Va spun eu. Mult mai putini chiar si decit cei care s-au sinchisit sa mearga la vot.

3. Referendumul putea fi un bun motiv pentru a ajunge la urne. Chiar daca, avind loc, acesta a mai ridicat ceva din procentul de participare la vot, scopul sau a fost ratat fara drept de apel. Dintr-un motiv sau altul, majoritatea romanilor n-au simtit ca un vot pentru uninominal inseamna efectiv vot uninominal. Si pentru asta pot da vina, fara teama de a gresi, pe toti politicienii. Dar nici o iota pe cei care au votat sa nu voteze.