Desi datoria externa creste fulminant, autoritatile de la Bucuresti se arata cu totul si cu totul linistite, pentru ca datoria publica externa ramane mica, sporirea avand loc pe seama datoriei externe private. Nici o treime din datoria externa pe termen lung si mediu nu reprezinta datorie publica, situandu-se la un cuantum fata de PIB care se suprainscrie in parametrii ceruti de Uniunea Europeana. Dar faptul ca datoria publica externa este mica atunci cand datoria externa este mare pe ansamblu, din cauza componentei private, nu constituie cumva vreun avantaj, ci, dimpotriva, datoria externa devine greu controlabila si gestionabila, pentru ca, in timp ce posibilitatile de defectiuni de plata cresc, raspunderea cade, pana la urma, in fiecare caz, asupra tarii. 2007 nu numai a amplificat fabulos datoria externa (cu peste 20% in numai noua luni), dar a si accentuat ponderea componentei private (de la 63% la sfarsitul lui 2006 la 70% in prezent).


Inca spre sfarsitul celui de al treilea trimestru, datoria externa pe ansamblu batea spre 50 miliarde euro, din care 34 miliarde euro datoria pe termen mediu si lung si vreo 15 miliarde euro cea pe teren scurt (sub un an). Pe mai departe, importurile au debordat, in timp ce exporturile au incetinit vizibil pana la stagnare. Pana in toamna, cele doua tendinte - atat frenezia importurilor, cat si gatuirea exporturilor - au avut conditii superprielnice in a se produce prin aprecierea absolut artificiala a leului. Devalorizarea monedei nationale intervenita in ultimele doua luni a relaxat tensiunile pentru exportatori, a temperat intr-o anumita masura cresterea deficitului comercial prin efectele asupra importurilor, dar daca vor fi consecinte pasagere sau de durata abia urmeaza a se vedea.


Marea problema este insa ca investitiile straine n-au tinut pasul cu cresterea deficitului extern. Intrarile in perioada care a trecut din acest an cumuleaza vreo 5 miliarde euro, ceea ce le situeaza la nivelul celor de anul trecut - care este unul notabil aˆ’, fara, desigur, a lua in considerare banii intrati in 2006 in urma vanzarii BCR (fapt nerepetabil). Numai ca, in timp ce un alt BCR de vanzare nu mai exista, deficitul extern a continuat sa se amplifice. Astfel incat asa-numita "finantare autonoma" a deficitului extern (din investitii straine, adica din surse care nu creeaza datorie externa) a coborat dramatic, de la peste 90% in 2006 la circa 40% in prezent. Finantarea se face acum covarsitor majoritar din surse care creeaza datorie externa.


Este mare, este mica aceasta datorie externa? Sunt multi factori de luat in calcul pentru a da un raspuns. Datoria externa pe termen lung si mediu, care este luata in general in considerare in aprecierile macroeconomice, reprezinta aproximativ 30% echivalent PIB, ceea ce nu este mult! Exista alte tari la cote cu mult superioare din acest punct de vedere. Problema este insa ca in cazul Romaniei cuantumul datoriei externe pe termen mediu si lung depaseste deja sensibil valoarea exporturilor, care constituie, pana la urma, sursa de rambursare.