Ce s-a intamplat? Ce va urma?

Mai e nevoie de vreun argument ca economia romaneasca a devenit tot mai vulnerabila? Mai e nevoie de vreun argument ca riscurile au crescut intr-atat de mult incat, pentru ca investitorii straini sa nu plece (si nici cei autohtoni), cer randamente mai mari? Pe cei care cred ca raspunsul este nu, ii invit sa citeasca articolul si sa observe, retrospectiv, cum s-au umflat aceste dezechilibre. Pe cei pe care economia nu i-a convins ca pasim pe gheata subtire, ii invit sa priveasca evolutia de saptamana trecuta a leului.
A fost nevoie de numai 4 sedinte pentru ca euro sa treaca prin pragul de 3,4 lei, prin cel de 3,5, sa strapunga instantaneu pragul de 3,6 si sa se opreasca la numai un ban de nivelul de 3,7 lei. Ce ne spune acest lucru? Ca macar un investitor strain de mare calibru a iesit din piata. De ce? Pentru ca riscul a crescut, iar randamentele pe care i le ofera economia s-au diminuat.
A fost cea mai agitata saptamana valutara din ultimii 3 ani. Agitatia, despre care va spuneam in urma cu 2 saptamani, in Curierul National, ca "abia incepe", s-a dezlantuit. A fost ziua de miercuri, cand diferenta dintre pretul minim si cel maxim al euro fata de leu, pe piata interbancara, a fost de 1,75%. Mult. Iar joi aveam sa trecem de nivelul de 3,6 lei pe piata interbancara si sa inregistram un interval, de la minimum la maximum, de 3%. Iar vineri a fost o zi in care nervozitatea a fost maxima. Dupa ce euro s-a infipt inca de la primele ore ale diminetii in nivelul de 3,69, orice s-ar fi putut intampla. Era un nivel optim pentru ca investitorii care intrasera in piata in prima parte a saptamanii (cumparasera euro), sa vanda si sa isi marcheze profituri de cateva procente intr-un interval de zile. De asemenea, era momentul in care beculetele galbene din panoul de control al BNR clipeau atat de puternic, incat aproape devenisera rosii. Un semnal de alarma care ar fi putut declansa arma pe care BNR o numeste "interventie directa". In acest caz, sa arunce euro pe piata, sa ii "faca mai multi" si astfel sa se ieftineasca. Multa lume spune ca doar interventia BNR ar fi putut cobori "temperatura leului" de la cursul de 3,69 pana la nivelul de 3,59, la cat a coborat aproape instant (o apreciere brusca, in aceeasi sedinta, de aproape 3%, instantanee). Este semn de interventie, dar in mod ceva mai precis ne vom putea pronunta abia saptamana viitoare, cand vom vedea daca rezervele BNR au scazut semnificativ.
In momente de nervozitate maxima, sunt doua intrebari-cheie. Prima: "Ce se intampla?". A doua: "Ce va urma?". Voi incerca, in masura in care ma pricep, sa raspund la aceste doua intrebari.
Primo: Ce se intampla? Este clar ca macar un investitor mare a decis sa abandoneze plasamentele in lei, sa isi cumpere valuta, si, impreuna cu profitul, sa plece acasa si sa ii multumeasca pe aceia care, pentru un timp, au subventionat din economiile lor prea putinele economii ale Romaniei, insuficiente pentru o societate manata de consum. Doar ca un investitor mare este si sofisticat. El stie un lucru: cu cat pleaca mai repede, cu atat scad randamentele lui, atunci cand paraseste o piata mica. Şi atunci, e de preferat sa plece tiptil. Pentru ca daca plecarea lui este simtita, alti investitori se grabesc sa plece, iar pretul platit pentru iesirea prea brusca poate deveni prea mare.
Joia aceasta, guvernatorul BNR imi spunea ca sumele speculative, pe care guvernatorul le numeste "capitaluri pe termen scurt", in perioada lor de maxim, nu au depasit 3 miliarde de lei. Poate ca are dreptate. Poate ca sunt mai mari. Dar modul in care leul s-a depreciat, si mai ales cum a reusit sa se aprecieze in sedinta de vineri, ne spune un lucru: investitorii cu o felie mare din aceasta piata nu sunt multi, asa cum imi spunea un bancher. Şi nu pleaca toti o data.
Secundo: Ce va urma? Daca ipoteza ca BNR a vandut euro in piata se va adeveri, atunci investitorii speculativi au aflat ceva: la ce nivel de curs BNR nu se simte confortabil, atunci cand leul se depreciaza. In vara, au aflat la ce nivel de curs BNR nu se simte confortabil, atunci cand leul se apreciaza. Sigur, in economie, lucrurile se schimba. Ceea ce a putut reprezenta un reper in trecut, nu poate fi considerat o schema de "intrare-iesire" in piata. Dar un reper este mai mult decat nimic. Exista doua scenarii pentru a raspunde la intrebarea: "Ce va urma".
Primul scenariu este cel in care, vazand reactia BNR, investitorii speculativi vor reintra in piata din Romania. Vor vinde euro. Vor miza ca se apreciaza. Ii vor plasa in depozite in lei bonificate din ce in ce mai bine (probabil ca, in ianuarie, rata dobanzii va creste din nou). Iar cand cursul va ajunge ceva mai sus decat minimul de 3,1 lei, inregistrat in vara, (probabil 3,2 sau 3,3) vor iesi, cu randamente bune. Acest scenariu este cel care are in vedere ca desi riscurile economice au crescut, s-au majorat si randamentele. O combinatie pe placul investitorilor.
Al doilea scenariu. Iesirile s-au oprit deocamdata. Dar poate tocmai din intelepciunea investitorilor speculativi (evita efectul de turma). E posibil sa mai stea un pic. Iar apoi, tiptil intr-o prima faza si alert apoi, sa isi reia plecarea. Şi sa vedem o noua evolutie precum cea de saptamana aceasta. De data aceasta, pragurile strapunse ar fi altele (3,8 sau 3,9 lei).
Ar mai fi o varianta totusi. Ca euro sa se stabileasca destul de confortabil in jurul nivelului de 3,5-3,6 lei. Ce ne-ar zice aceasta varianta? Ne-ar raspunde afirmativ la intrebarile de la inceputul editorialului. Leul este depreciat la acest nivel cu cateva procente de la inceputul anului, inflatia a crescut, cresterea economica s-a incetinit, perioada banilor ieftini a trecut. Şi tot nu e bine. Merg mai mult totusi pe primele 2 scenarii, si dau o probabilitate destul de apropiata de 50% (fara sa depaseasca acest nivel) primului scenariu.
Acum, mai e o intrebare: ce au invatat decidentii din lectia de saptamana trecuta? Din pacate, mai nimic. Primul-ministru spune ca un nivel de curs de 3,5 este mai potrivit pentru economia Romaniei, pentru ca ajuta exportatorii. Ceea ce nu intelege premierul este ca exportatorii sunt loviti de tendinta de apreciere a cursului, si sunt ajutati de tendinta de depreciere a lui. Daca va ramane la acest nivel de curs, exportatorii sunt ajutati doar la cateva facturi, atat timp cat valoarea adaugata romaneasca este mica, iar materia prima, inclusiv pentru exportatori, provine, intr-o mare masura, tot din import. Asadar, tendintele sunt cele care influenteaza nivelul profitului exportatorilor si implicit sumele pe care le investesc in retehnologizare, si nu un anumit nivel de curs.
A mai fost o declaratie ciudata. De data asta, este vorba despre ministrul Economiei si Finantelor, domnul Varujan Vosganian. Care, probabil, dorind sa fie cat mai "de inteles" in exprimare, a reusit sa nu se exprime corect. Domnia sa afirma ca "aprecierea euro va fi contracarata de cresterea de competitivitate a economiei romanesti si va avea efecte pozitive in ceea ce priveste balanta externa". A doua afirmatie este corecta. Dar prima este foarte discutabila. Daca intarirea leului a afectat competitivitatea romaneasca, reciproca nu este valabila. De ce? Puneti-va in postura unui investitor strain, care dispune de bani. Mi-a explicat un bancher: investitorul vine intr-o economie doar pentru bani. Pe care ii obtine in doua feluri: fie prin plasamente financiare, fie investind banii in economie, in business. La inceput vine pentru plasamente (de unde iese mai usor, in caz ca totul merge rau). Treptat, pe masura ce economia creste, randamentele la plasamente devin mai mici, si atunci, investitorul este invitat sa se duca in economia reala. Acolo unde randamentele sunt in crestere. Dar la noi, randamentele financiare au devenit prea mici, insa randamentele din economie nu au crescut astfel incat sa fie suficient de "sexy" pentru investitori (exceptie a facut pana acum piata imobiliara). Deci, randamentele au ramas mici in economie.
Şi atunci, de ce sa vina investitorul la randamente mici si riscuri mari? Iar daca nu vine, iar creditul s-a scumpit, salariile cresc si marja de profit se diminueaza, cum devine competitiv romanul? Sunt intrebari la care nu astept un raspuns.
Am auzit insa si o declaratie lucida saptamana aceasta. "Economia Romaniei tinde sa fie supraexpusa, chiar daca nu e in acest moment". Afirmatia ii apartine guvernatorului BNR. Şi va invit sa priviti avertismentul lui Alan Greenspan, care remarca public ca "in ultimii ani, Statele Unite s-au bazat mult prea mult pe banii din strainatate si au devenit supraexpuse la aceste fonduri. Toate tarile care au urmat aceasta reteta au intrat in bucluc, si la fel ni se va intampla si noua". Greenspan a avut dreptate. Iar noi tindem catre supraexpunere.

---

Despre autor: