N-a fost niciodata mai grav. N-am mai trait pericole adinci, sub iluzia libertatii. Romania se invecineaza cu un viitor din care lipseste.

In fond, dupa 1989, singurul obiectiv al vietii romanesti a fost supravietuirea, intreruperea aservirii care ameninta cu dizolvarea intr-o cultura semibarbara si o existenta strict biologica. In afara acestei incercari, perioada de dupa 1989 nu are sens istoric. E doar o aglomerare de ani calendaristici, inaintind pervers, spre trecut. Pariul istoriei romanesti era sa-si blocheze declinul si sa aduca eliberarea politica, o cultura de drept si o existenta individuala autonoma. Era o sarcina la limita miracolului, dar nu o imposibilitate. Dupa 18 ani, proiectul se apropie de un sfirsit nedemn si periculos. Primele 11 luni de viata in UE n-au facut decit sa scoata la lumina starea de fapt.

Romania nu a reusit sa puna capat vechii ei practici de inegalitate, lipsa de suveranitate populara si pantomima juridica. Dimpotriva, i-a dat o forma noua, sugerind, astfel, ca aberatia are caracter organic. Triumful acestui esec e iminent. Administratia Tariceanu poate intra in istorie (daca aceasta disciplina va mai avea relevanta, in Romania viitoare) cu renumele sinistru de regim de desavirsire a dictaturii elective (formula folosita de Tom Gallagher, recent, in revista „22").

Dictatura electiva inseamna stramutarea regimului de forta comunist intre fustele democratiei. Esenta e aceeasi: voi alegeti, noi cistigam. Cu diferenta ca, atunci, alegerile erau o farsa primitiva, iar acum sint o farsa complexa. De lista. Procesul a inceput in 1989, cu aparitia la putere a grupului conspirativ Iliescu. A continuat cu improprietarirea unei retele de sprijin care si-a luat numele de „economie de piata", a creat mediile de informare „private" si a luat in folosinta, prin cumparare, cita justitie mai era in picioare. Dar operatiunea a avut limite. Romania era in supravegherea (ezitanta) a UE. Iliescu si Nastase nu si-au inghitit, cu totul, prada.

Dupa 1 ianuarie, instinctul de baza s-a putut exprima transant, folosind tocmai calitatea de stat membru UE. Justitia e pe punctul de a fi anihilata de jure, nu numai de facto. Delincventa clasei dominante urmeaza sa fie legiferata de un nou Cod penal si plasata intre valorile de stat, prin reorganizarea organelor de drept. Acestea vor sluji fara sa cerceteze. Romania nu mai e doar o farsa electorala, ci si o dictatura electiva. O dictatura care se autoconfirma electoral. Democratia e pusa in impas de propria imitatie.

Pericolul imediat e ca aceasta formula sa dea inca o epoca de dominatie. Ultima. De data asta, oligarhia va fi in stare sa fringa gitul societatii. Absenta a milioane de romani, plecati la munca si dincolo de accesul la vot, ajuta. Deposedata, societatea se va adapta, asa cum a mai facut-o, si va trece, treptat, intr-o alta cultura. Vom pastra numele: Romania. Fara sa ne mai aducem aminte ce inseamna. Vom deveni altcineva si altceva. Apropo: ati votat la referendum? Cum?