Actorul Basescu a jucat cu sala goala

CIORNE
Tristete mare. Politica, pusa pe burta de electorat, isi inventariaza betesugurile, numara bubele scoase la iveala de sub rochii de bal aurite, scanceste. Scancesc infrantii si scancesc, deopotriva, cei care si-au latrat zgomotos victoria. Cel mai turtit a iesit regizorul si actorul principal al acestui spectacol, domnul Traian Basescu. Cel mai talentat si perfid manipulator a jucat pentru prima oara in viata lui cu sala goala. Rasfatul s-a ispravit. Pustiul se intinde ca pecinginea. Dupa ce ai facut cunostinta cu raia nu mai scapi.


Publicul i-a intors spatele actorului Basescu. Brusc, ireversibil, dramatic. Degeaba l-a chemat pe toate vocile, in toate serile, prin toate canalele media. Publicul, crede Basescu, n-a priceput nimic. Mai avea nevoie de o luna, de trei luni, de trei secole, cu interviuri zilnice pentru a baga imbecililor in cap cum e cu referendumul, cum e cu uninominalul, cum e cu... A hohotit, ca de obicei, i-a aratat inversunat pe inamici - corupti, clasa politica, liberali. Nimic. Trucurile care ieri i-au adus succese nemarginite si ropote de aplauze, azi l-au rasplatit cu o glaciala indiferenta. Unul dintre apropiatii lui, democratul Radu Berceanu, intr-o clipa de surprinzatoare sinceritate pentru un om care a absolvit scoala politica a minciunii, declara ca s-a dus cu masinile la portile neseriosilor de alegatori sa-i transporte gratis la urne iar acestia l-au tratat cu refuz. Sa-l refuzi pe trimisul lui Dumnezeu? Traim sfarsitul lumii!


Talmes-balsmesul inventat de Traian Basescu prin amestecul de europarlamentare si referendum a reusit sa omoare prima noastra iesire in principalul organism democratic al Europei Unite. A manjit, cu bale si muci, costumul in care ar fi trebuit sa ne infatisam intr-o lume care, si asa, dupa episodul italian, ne crede broaste raioase. Nu inteleg, spunea consternata o nemtoaica din Parlamentul European, cum poate presedintele Romaniei sa-si urasca propriul guvern, propriul prim-ministru. De unde aceasta inversunare care tine de trei ani? Acesti oameni nu-s de capul lor. Nu ar trebui sa fie de capul lor, reprezinta niste institutii.


Regula de aur a actorului care rade, plange si hahaie, iar apoi injura, fura si tot el striga hotii a fost Eu si Romanii. Fara partide, fara Parlament, fara gretoasa obligativitate a respectarii Constitutiei. Tara este un teatru urias umplut pana la refuz cu pitecantropi asudati care lesina de emotie la aparitia Idolului. Azi, Idolul a murit.


Si, totusi, Traian Basescu nu e de plans. E de plans doar prin proportiile esecului la referendum, nu si prin dedesubturile machiavelice ale acestui demers. Stim ca pe Traian Basescu l-a durut, in cot era sa zic, de votul uninominal. L-a durut undeva de reforma clasei politice. Scopul lui a fost sa-si promoveze argatii politici, marii manuitori de gologani. Si, partial, a izbutit. M-am uitat la poza PD. In prim plan Udrea, Blaga, Boc, Videanu. Gologani multi, afaceri grele. In plan secund, Silvian Ionescu. Toti cu esarfe caraghioase, ca niste zbilturi atarnate de gat. Ei sunt noua clasa politica. Alaturi, Stolojan, Flutur, Stoica. Politicieni imaculati, oameni care n-au furat nici un fir de par din coafura rarita a bugetului national. Si PD si PLD sunt pe podium. In fond, asta a vrut Traian Basescu.



Mi-am petrecut ziua de duminica la Sangeru. Vecinatatile mele sunt primaria, politia, biserica, scoala. Am vazut, fara voie, viata satului meu in ziua cu pricina. Cateva batrane iesite de la biserica au cotit-o spre scoala, unde s-a aflat sectia de vot. In rest, pustiu. Doua masini de politie dormiteaza in soseaua principala. De altfel, pe fatada casei mele, cateva poze lipite vertical il infatiseaza, infrumusetat, pe Theodor Stolojan. Peledistul care, cu mina lui reala, rontaie pietre cand mimeaza rasul, aici zambeste. Mare artist cel care i-a desenat zambetul bonom!


Venind de la Bucuresti am gasit in cutia de scrisori un mesaj al lui Traian Basescu si o poza a sa cu calendar pe spate. Vrand sa dezlipesc calendarul, trebuincios poate, am constatat ca materialul este special. Nu se rupe. M-am incapatanat. Nimic. Poza e facuta sa dureze ca mumiile egiptene. Cat o fi costat aceasta campanie, care a aruncat milioane si milioane de astfel de poze si afise peste Romania? Cum de o fi atat de bogata saraca noastra lume bugetara?


Prin santuri vantul alearga numeroase materiale electorale. Dupa ce voi transmite aceste randuri imi propun sa gasesc un mester sa-mi curete peretii de afisele cu Stolojan. Nu de alta, dar bunicii mei, liberali autentici, care au pus temeliile acestei case, s-ar simti insultati in pamant.

---

Despre autor: