PAPORNItA CU iNtELEPCIUNI
Romania democratica a mai trecut ieri peste o tura de pus stampila. A nu stiu cata dintr-o serie inceputa dupa ce ne-a lovit brusc democratia pe trecerea de pietoni a vesniciei Universului, penultima inaintea viitoarei consultari populare. Numai ca, de aceasta data, imensa majoritate a poporului la care se intoarce periodic Traian Basescu, intr-o lipsa de imaginatie deja obositoare, habar n-are care-i chichirezul. Pentru ca electoratul a fost, de aceasta data, chemat la urne, pe un frig de crapa pietrele, atat pentru a-si alege europarlamentarii, demers care-l mana-n lupta pana spre limita durerii la cozoroc, cat si in vederea satisfacerii subitei dorinte a sefului statului de reforma a clasei politice. Iar la pachet, spre exemplu, interesul publicului telespectator pentru dezbaterea acestor teme a fost cvasiinexistent din motive care se pot diseca la nesfarsit in cautarea pietrei filosofale.


Democratia costa, perfect adevarat. Ultima tura de vot dublu ne-a scos, spre exemplu, tuturor, din buzunare, insumat, cateva zeci de milioane de euro; cu rezultate macar discutabile. Istoria ultimului secol ne arata ca legendarul si cantatul spatiu carpato-danubiano-pontic sufera ori pe motiv de paranoia unor conducatori care se simt stapanii destinelor si pun de-o dictatura in numele poporului, ori de excese de democratie. Asa suntem noi, romanii, condamnati la extreme. Probabil ca nu stim cum, ca nu avem in gena noastra abilitatea de a fi normali, undeva la jumatatea calduta a dezvoltarii pe spirala fara de sfarsit a istoriei.


Cu ce ne alegem dupa dubla stampilare de duminica? In perspectiva concretului, daca tot ne-a placut sa ne falim cu aderarea la spatiul comunitar european, cu niste parlamentari de Bruxelles si Strasbourg validati de vointa populara, atata cata s-a putut strange pe scarba asta generala. E drept ca am avut si pana acum unii, de proba, al caror clamat defect era ca nu trecusera prin examenul votului, ci au ajuns acolo pe baza de nominalizare de la stapanirile de partid. De-acum vom fi reprezentati legitim ­ la nivel de grupuri politice europene, nu de tara, e bine de subliniat asta ­ de niste cetateni nici mai mult, nici mai putin onorabili. Numai ca ei au fost impinsi pe listele electorale, in pozitii eligibile, din motive ce se intind pe un palier care incepe cu dorinta de a scapa de incomozi si se termina cu vesnica rasplata oferita de califul generos eunucului sau preferat.


In privinta reformei clasei politice, ramane cum s-a stabilit. De azi incolo va continua, pana la viitorul scrutin, sfartecarea reciproca intre partide intru acapararea in folos privat a beneficiilor guvernarii. Nevorbitul Jucator va ocupa, ca de obicei, postul motului de la basca, strigand din toti bojocii "Jos coruptia, oligarhii, mogulii si guvernul ticalosit". In aceeasi nota a previzibilului care caracterizeaza viata politica romaneasca, rivalul sau, Manechinul incasator, va continua sa se agate cu disperare de o putere pe care probabil n-o va mai intalni vreodata-n viata, intr-o rezistenta de un eroism politic cel putin bizar, cu sau fara sprijinul fostului dusman comun si rosu de pe vremea romantismului gecilor portocalii.


Scopul comun, pe care fiecare incearca sa-l atinga cu prosibilitatile proprii, este controlul cascavalului bugetar. Pentru ca in asta consta, stimati cititori, iertat fie-mi excesul de pragmatism, exercitarea puterii. Si se-ntampla oriunde pe Planeta Pamant. Diferenta o face doar faptul ca la unii, mai avuti si prezumtiv mai fericiti decat noi, jaful bugetar e mai la fereala si se face dupa reteta "putin din mult". Ai nostri demnitari, ca brazii, iesiti odata cu noi cu foamea-n gat dupa seceta unei dictaturi de jumatate de secol, dar ceva mai orientati, au schimbat, insa, proportiile raptului. Dat fiind ca mandatele lor sunt efemere si repetabile doar prin exceptie de la regula, ei merg pe mai sigurul "mult din putin". Si vor continua s-o faca, indiferent din ce parte a esichierului politic vin sau cum sunt alesi, de-acum si pururea, in vecii vecilor, amina€¦