Cetatenii din Bacau s-au pomenit in cutiile postale cu o scrisorica semnata de Vasile Nistor, presedintele PD Bacau, prin care sunt indemnati sa voteze la europarlamentare pentru formatiunea lui Traian Basescu. Nimic nou pana aici. Partidul Democrat a ajuns la o asemenea dependenta de seful statului, incat il imita pana si la trucurile electorale. Noutatea apare in clipa cand liderul PD-ist simte nevoia sa-si dea obolul si Referendumului convocat de Traian Basescu: "Ca partid de suflet al lui TRAIAN BaSESCU, Partidul Democrat si-a asumat misiunea de a ne oferi o lista performanta de candidati. Avem o lista reformata si agreata de insusi Presedintele tarii, pentru ca vocea noastra sa se poata auzi in intreaga Europa". Traian Basescu si-a justificat initiativa Referendumului prin nevoia de reformare a clasei politice. Multi oameni lucizi s-au intrebat daca Partidul Democrat, parte indisolubila a clasei noastre politice, e si el vizat de aceasta exigenta a reformarii. Scrisorica de la Bacau ne da un raspuns. PD nu are nevoie sa se reformeze. Pentru ca e un partid pe care seful statului l-a reformat deja!


Dincolo de recunoasterea gravei incalcari a Constitutiei de catre Traian Basescu, epistola ne confirma un adevar pe care il banuiam: Caracterul politicianist al tezei privind reformarea clasei noastre politice. Reformarea clasei noastre politice e o sintagma pe care Traian Basescu se multumeste s-o afirme de dimineata pana seara, fara a avea bunul-simt s-o argumenteze. Chiar din clipa cand a lansat-o, domnia sa trebuia intrebat: ce-i aia clasa politica? De la logica de tip aristotelic, stim ca un concept acopera o realitate. Ce realitate acopera conceptul de clasa politica? Cine dintre romani intra in sfera acestui concept: parlamentarii, activistii partidelor, simpatizantii partidelor, primarii? Presedintele apartine clasei politice autohtone? Ce note comune au cei presupusi a alcatui clasa politica din Romania de azi pentru a-i putea strange pe toti sub umbrela conceptului de clasa?

Vine apoi nevoia de a verifica critic formula reformarea clasei politice. Fie si la o simpla vedere, se poate sesiza ambiguitatea termenului de reformare. E voba de o inlocuire a celor care alcatuiesc in prezent clasa politica? Si daca da, cu cine sa fie inlocuiti? E vorba de inlocuirea a doar unei parti a membrilor clasei politice? Si daca da, pe ce criterii? Altfel spus, ce slabiciuni au politicienii ce trebuie inlocuiti? Nu-i exclus ca reformarea sa insemne pastrarea actualilor politicieni, dar numai dupa ce s-a reformat. Daca e asa, la ce trasaturi negative trebuie sa renunte acestia pentru a se considera reformati?


O mie si una de intrebari ridica asertiunea lui Traian Basescu, potrivit careia reformarea clasei politice romanesti va avea loc prin intermediul votului uninominal. Analistii sustin ca si in cazul votului uninominal tot partidele vor fi cele care vor desemna candidatii. Intr-un colegiu uninominal, partidele existente vor pune cate un candidat. Traian Basescu sustine ca, prin votul uninominal, electoratul va alege pe cel mai valoros. Sa lasam deoparte faptul ca electoratul se poate insela. Ne-au dovedit-o alegerile de primari, toate tinand de uninominal. Sunt la ora actuala toti primarii intruchipari ale perfectiunii? Nici vorba. Sa nu uitam ca primarii au dat cel mai mare numar de corupti. Sa nu uitam ca primarii sunt cei care au migrat de la un partid la altul, ca primarii sunt cei care nu si-au indeplinit fagaduintele. Traian Basescu sustine ca prin votul uninominal politicienii corupti nu vor mai fi alesi. O prostie. In primul rand ca alegatorii n-au de unde sa stie ca acel candidat e corupt. Ei pot sti doar ca respectivul e acuzat de coruptie. De coruptie poate fi acuzat cineva fie de presa, fie de DNA. Experienta de pana acum a aratat ca, in multe cazuri, cei acuzati erau nevinovati si, in schimb, cei neacuzati erau corupti. Dar, chiar si daca un candidat e acuzat de coruptie, asta nu inseamna ca nu poate fi ales. Cel mai bun exemplu ni-l ofera Traian Basescu. Desi trimis in judecata pentru afacerea Flota, domnia sa a fost ales presedinte.

Prin faimosul Catavencu, I.L. Caragiale n-a dezvaluit primul boala politicienilor romani de a folosi cuvinte mari, pompoase, fara acoperire in realitate. Traian Basescu e din acest punct de vedere un brav urmas al lui Catavencu.