Daca in numarul trecut al "Dosarelor Ultrasecrete" am vazut ca nu s-a putut ajunge la o opinie unanima in ceea ce priveste originea si locul de unde
a pornit migrarea tiganilor spre orasele europene, sa vedem acum ce s-a intamplat cu zecile de
Daca in numarul trecut al "Dosarelor Ultrasecrete" am vazut ca nu s-a putut ajunge la o opinie unanima in ceea ce priveste originea si locul de unde
a pornit migrarea tiganilor spre orasele europene, sa vedem acum ce s-a intamplat cu zecile de mii de tigani care incercau sa-si aseze satrele ici-colo, si care au fost reactiile regilor, domnitorilor, nobililor, targovetilor si taranilor. Daca la inceput lumea ii primise binevoitor, ca pe o curiozitate, si manifestase fata de ei o anume toleranta, epoca de aur a compasiunii si ospitalitatii se va sfarsi repede si viata tiganilor va deveni din ce in ce mai grea.
Ghinion istoric si persecutii
Asupriri si persecutii crunte au urmarit sa le ingreuneze tiganilor, ba chiar sa le faca imposibila, sederea in unele locuri. Tiganii au avut si nenorocul istoric sa devanseze pretutindeni in tarile europene invazia turceasca, asa ca foarte repede au inceput sa fie considerati un fel de spioni ai "dusmanilor de moarte ai crestinatatii".
In 1480, un edict imperial ii ostraciza cu cruzime: "Despre cei care se numesc tigani si care intra si ies mereu din tara noastra, sa fie incunostiintate per edictum publicum toate autoritatile pentru ca acestea, precum si cele apropiate Sfantului Imperiu, sa le interzica cu desavarsire ca de acum incolo sa treaca ori sa faca negot, intrucat sunt spioni in tara crestinilor, iar acela care se va ridica prin fapta impotriva lor, sa nu fie pedepsit sau nedreptatit..."
Lasati la bunul plac al autoritatilor locale, victime fara aparare in fata violentelor si pogromurilor, tiganii au cunoscut zile si nopti amare.
Rusii au fost si mai nemilosi; decretele imperiale din 1711, si 1722 stipulau pedepse ingrozitoare impotriva tiganilor nomazi din tinuturile rusesti: "tiganilor li se vor confisca bunurile, persoanele de sex barbatesc vor fi impuscate pe loc, femeile vor fi batute cu vergelele si vor fi arse cu fierul rosu cu semnul spanzuratorii pe frunte, iar copiilor li se va da o educatie crestina, dupa cum se cuvine".
Intoleranta ajunsese si in Biserica lituaniana, unde preotul Zippel isi invata compatriotii ca "poporul tiganilor este pentru un stat bine organizat ceea ce sunt paduchii pentru corpul unui animal".
Nici Biserica suedeza n-a fost mai miloasa. Laurentius Petri, primul arhiepiscop de Upsala, le-a cerut preotilor suedezi "sa nu aiba de-a face cu tiganii, sa nu le ingroape mortii si nici sa le boteze copiii".
Izgoniti din tarile scandinave, nesuportati in Germania, Italia, Franta, Polonia si din multe alte ducate si principate europene, tiganii si-au gasit adapost in Spania, Romania si Ungaria. In cartea "Despre poporul nomad al rromilor. Imagini din viata rromilor din Transilvania", Heinrich von Wlislocki scrie ca Edictul de exilare promulgat in anul 1492 de Ferdinand Catolicul, care ii privea atat pe evrei cat si pe tigani, nu le-a prea daunat acestora din urma, precum nu prea au avut de suferit nici dupa ce regele Filip al IV-lea le-a interzis, in 1633, sa mai vorbeasca tiganeste si sa-si continue viata nomada.
Edictul tolerant al regelui spaniol Carol al III-lea le-a permis tiganilor accesul la functii publice si dreptul de a exercita orice profesie.
Organizarea si judecata tiganeasca
Wlislocki spune ca edictele care incercau sa puna capat vietii nomade au subminat valorile, traditiile si limba tiganilor: "Tiganul inceteaza sa mai fie tigan, crede Wlislocki, indata ce se stabileste undeva si practica o anumita meserie. In decursul timpului isi uita limba materna si foloseste doar limba poporului in mijlocul caruia traieste, ba chiar nici nu mai vrea sa treaca drept tigan. Altfel stau, insa, lucrurile cu tiganii romani si unguri, care, facand abstractie de coloratura locala a dialectelor lor, si-au pastrat vechea limba materna in forma cea mai curata dintre toti tiganii Europei".
Cand renunta la viata nomada, tiganii risca sa-si piarda identitatea, este de parere istoricul Heinrich von Wlislocki Se pare ca in Transilvania, de pilda, intarinarea tiganilor a fost favorizata de densitatea mica a populatiei. Anumite categorii de tigani s-au bucurat de privilegii, fiind considerati "slujitori regali". Cei mai cautati erau meseriasii fierari, armurierii. Regele Matei Corvin a permis orasului Sibiu, printr-o scrisoare speciala (23 septembrie 1476), sa-i foloseasca pe tigani la treburile de fierarie si la toate muncile pe care le considera necesare. Acesti meseriasi erau atat de apreciati, incat pentru prevenirea rapirii sau momirii lor, Sibiul a obtinut o scrisoare de la rege care interzicea voievozilor sa-i ia sub jurisdictia lor pe tiganii care apartineau sibienilor.
Eliberarea robilor tigani a sporit nomadismul lor. Cercetatorul Viorel Achim, autorul lucrarii "Tiganii in istoria Romaniei", scriind despre organizarea tiganilor din Tarile Romane observa cateva date importante: Pana in epoca moderna majoritatea tiganilor erau nomazi, sedentarizarea unui grup de tigani ducea, mai devreme sau mai tarziu, la disolutia sa. Grupul de tigani era format din mai multe familii, iar mai multe familii formau o ceata.
Intregul fel de viata a cetelor, formate pe criterii profesionale, era determinat de ocupatia lor. Fiecare ceata de tigani avea in frunte un sef, o capetenie, un jude, o bulibasa. Denumirea sefilor varia de la o zona la alta. Nu oricine putea fi bulibasa, el trebuia sa fie barbatul cel mai puternic si cel mai mintos din ceata. Viorel Achim subliniaza ca sefii tigani detineau functia pe viata, dar functia nu era ereditara. Ei formau un fel de aristocratie a tiganilor. Puterea si autoritatea capeteniei tiganilor era absoluta in interiorul cetei, rezolvarea tuturor litigiilor interne erau de competenta sa. In 1476, de pilda, regele Matei Corvin a intervenit intr-un conflict al cetelor de tigani aflati la periferia Sibiului, si a interzis autoritatilor locale sa se amestece in impartirea dreptatii intre tigani. Autonomia aceasta juridica o intalnim la toate grupurile de tigani din Transilvania, Moldova si Muntenia. Lege scrisa nu exista. Asa ca judecatile se desfasurau (in fata intregii comunitati de tigani) dupa norme nescrise, perpetuate de-a lungul timpului.
Tigani si tigani
Opinia ca tiganii formeaza o lume omogena este gresita. Inca de la inceputurile asezarii lor pe pamanturile romanesti, istoricii au observat existenta unor categorii distincte. In vremea robiei, se vorbea despre tigani "domnesti", "manastiresti" sau "boieresti" - in functie de statutul apartinatorului.
O alta impartire s-a facut dupa criteriul stabilitatii (in nomazi si sedentari), si in functie de nationalitatile in mijlocul carora traiesc. Tiganii intrebuintati in serviciul domestic al stapanilor lor se numeau "vatrasi", mestesugarii care umblau prin tara ca nomazi purtau numele de ursari, laesi, modorani etc. Se mai deosebeau dupa profesii, fiecare avand o stricta autonomie. Tiganii boeresti, de pilda, nu aveau voie sa se ocupe cu auraritul. Dupa natura ocupatiilor, tiganii erau grupati ca lingurari (cei care lucrau obiecte din lemn), caldarari (cei ce fac caldari de arama, oale, tigai, cratite), ciurari (cei ce fac perii), fierari (cei ce lucreaza orice obiect din fier), vanzatoare de flori, vrajitoare (ghicitoare), salahori etc. Desigur, progresul economic a facut ca unele din ocupatiile specifice tiganilor sa dispara sau sa se diminueze, cu timpul. In momentul in care tiganii au inceput sa stea in case fixe dispare si nomadismul tiganesc. Dupa modul lor de viata, ocupatie, locuinta, limba, fel de a fi, un cercetator avizat, Ion Chelcea, stabileste urmatoarele trei categorii de tigani din Romania:
1. Tiganii asezati (de "vatra"). Ei sunt fierari, lacatusi, lautari, salahori, vanzatori de flori, spoitori. Traiesc in case saracacioase, au portul locuitorilor in mijlocul carora traiesc; la tara al taranilor, la oras pe al orasenilor. Sunt pe punctul de a-si pierde limba.
2. Tiganii rudari (cunoscuti in Ardeal sub numele se "baesi", in Moldova de "lingurari", "blidari".
3. Tiganii nomazi (numiti "laesi", "netoti", "gurbeti", "costurari", "clopotari", "ursari"). Parte din ei au trecut de la cort la locuita stabila. Au portul lor specific si si-au pastrat limba.
Robia si nomadismul
Imparatii germani, regii unguri, sultanii turci si domnitorii romani ar fi vrut sa-i vada pe tigani muncind si ducand o viata decenta, asezati la vetrele lor, cu alte cuvinte sa-i transforme intr-o populatie sedentara. Ca acest lucru sa se intample, mai era necesara si o vointa tiganeasca. In anii despotismului luminat al imparatesei Maria Teresa si a fiului ei, Iosif al II-lea, procesul de sedentarizare si asimilare a tiganilor s-a accelerat. Habsburgii, arata Viorel Achim, au incercat o reglementare globala si generala a problemei tiganilor. Incepand cu anul 1758, patru edicte imperiale au interzis nomadismul, obligandu-i pe tigani sa-si abandoneze corturile si carutele cu coviltir si sa-si dea copiii la scoala.
Aceste legi au influentat viata tiganilor din Banat, Transilvania si vestul Romaniei, dar nu au schimbat-o radical. Schimbarea s-a resimtit si in Principatele Romane ale secolului al XIX-lea. La toate nivelurile, se constatase ca robii tigani traitori pe mosiile boieresti, tiganii manastirilor si tiganii Statului nu erau prea rentabili, asa ca adeptii abolitianismului vor reusi fara varsare de sange sa desfiinteze robia.
Procesul dezrobirii tiganilor va dura vreo trei decenii (1830-1860); el a inceput practic odata cu adoptarea in Tara Romaneasca a "Regulamentului pentru imbunatatirea soartei tiganilor statului" (1831), iar in Moldova a "Regulamentului pentru statornicirea tiganilor".
O statistica stabileste ca tiganii reprezentau 7% din intreaga populatie a Romaniei. Va mai trece insa un deceniu de la Regulamentul Organic si pana la adoptarea in Tara Romaneasca a primei legi care desfiinta robia unei categorii de tigani. Ea a fost votata de Adunarea Obsteasca si promulgata de Domnitorul tarii la 22 martie 1843. Toti militantii Revolutiei din 1848 au fost abolitianisti convinsi si au inscris in programul Revolutiei din Tara Romaneasca "dezrobirea tiganilor". Era si dezideratul revolutionarilor moldoveni, inscris de Mihail Kogalniceanu in "Dorintele Partidei Nationale in Moldova".
Dupa 1860, procesul de faurire a Romaniei moderne chiar daca a imbunatatit viata tiganilor dezrobiti, nu a asezat existenta lor intr-un curs al progresului.
Enigma caravlahilor sau a "romanilor negri"
Istoricii care au umblat prin Peninsula Balcanica dupa romani au dat peste un neam care semana mai mult cu tiganii. Ei vorbeau romaneste si purtau numele de Caravlahi, dar li se spuneau, din cauza culorii pielei, si "Vlahii negri" sau "romanii negri". Ei au fost descoperiti pentru prima oara in Serbia. O enigma in plus aparuse in cercetarea istoriei tiganilor - noteaza Ion Chelcea. Nu era nici urma de indoiala, Caravlahii migrasera din teritoriile romanesti.
In Serbia traiesc mai multe soiuri de tigani: sedentari, numiti uneori "tigani albi" sau "tigani turcesti" sau "faraoni". Vorbesc tiganeste si sarbeste. 2. Tigani corturari, sau "gorbeti", "cergasi", de religie mahomedana. 3. Caravlahi, "karavlaski cigani", "koritari" (dupa localitatea Korita). Istoricului R. Filipescu, autorul lucrarii "Colonii romane din Bosnia", i s-a parut curios ca acesti nomazi veniti din Tara Romaneasca n-au primit religia mahomedana. Daca ar fi devenit credinciosi de-ai lui Allah, atunci ar fi trait mai bine in targuri. Dar ei au preferat "sa se aseze in paduri, prin regiuni muntoase, sa curete pamantul de radacini, ca sa poata face o coliba si mai mare de pamant". Pentru ce au ales caravlahii traiul acesta greu? Sa lucreze in padure obiecte de lemn, cand puteau trai si cu alauta?" - se intreaba istoricul. Filipescu crede ca s-ar comite "un mare pacat" daca rudarii caravlahi ar fi luati drept tigani, "caci ei nu stiu alta limba decat romaneste". Faptul ca sunt tuciurii nu trebuie sa fie un inconvenient, scrie Filipescu: "Culoarea pielii nu e unicul semn prin care s-ar putea deduce originea unei populatiuni". Deocamdata, originea "romanilor negri" ramane misterioasa.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.