Dupa 18 ani de necomunism oficial, inca mai exista romani cu statut de refugiat politic. In cazul lui Paul Goma - considerat unul dintre cei mai mari scriitori romani postbelici si cel mai consecvent opozant anticomunist - se implinesc, pe 20 noiembrie 2007, 30 de ani de cand, impreuna cu Ana-Maria si Filip, a ajuns la Paris si a cerut azil politic. Verticalitatea si talentul sau literar au mai degraba o inraurire nefasta asupra celor care intretin in cultura noastra o stare
de fapt pietrificata pe scheletul ideologic antedecembrist. Prin stradania Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului ies azi la iveala "probe" noi in legatura cu actele teroriste ale statului comunist impotriva opozantilor sai - unul dintre cei mai vizati fiind chiar Paul Goma. Lucruri despre care a scris, pe care le-a repetat, unele dintre ele fiind confirmate de alti romani vizati
de bratul Securitatii. Intr-o tara membra a NATO si a Uniunii Europene este incredibil (in toate acceptiunile de care se poate incarca termenul)
ca Paul Goma si familia sa au inca statut de refugiat politic in 2007.
Condamnarea fara consecinte a comunismului
Cazul Goma este cu atat mai stupefiant cu cat se implineste anul de cand presedintele a condamnat oficial comunismul. De atunci, insa, toata lumea este in campanie electorala, iar presedintele se simte dator sa declare din cand in cand ca urmarile palpabile, care sa dea continut acestei condamnari, nu vor intarzia. Asa cum a facut recent la Brasov, cu ocazia comemorarii a 20 de ani de la revolta brasovenilor.
Pana una-alta, Paul Goma a implinit 72 de ani, de 30 fiind in refugiu politic la Paris, din care 13 sub amenintarea atentatelor securiste. Intre timp, generalul Plesita - principalul instrumentator al atentatelor - se plimba liber, are audienta la televiziune si o pensie cat 10 salarii minime pe economie. Paul Goma traieste in lipsuri, marginalizat si umilit de floarea intelighentiei romane, colaborationista si/sau "rezistenta prin cultura"...
Tortionarul Nicolae Plesita se bucura in deplina libertate de o pensie frumoasa din partea statului roman. Isi exhiba in interviuri televizate lipsa de scrupule si de remuscari
Cele peste 540 de semnaturi ale unui Apel initiat in septembrie 2006 pentru repunerea in drepturile de cetateni romani a lui Paul Goma si a familiei sale nu au avut nici un impact asupra institutiilor centrale. Dimpotriva, raspunsurile lapidare ale puterilor statului si reactia "incurcata" a Ministerului Justitiei (care a incercat mai intai sa ma intimideze telefonic, sfatuindu-ma sa-l sfatuiesc la randul meu pe Paul Goma sa faca cerere in nume personal pentru dobandirea cetateniei, pentru ca apoi sa trimita un raspuns scris in care se afirma ca este cetatean roman, "conform art. 34 din Legea nr. 21/1991 a cetateniei romane"...) nu fac decat sa confirme "lipsa de interes" pentru "cazul Goma".
Petitii ramase fara raspuns
Multe sunt bagatelizate in Romania, asa cum este si dreptul de petitionare. Trecand peste halul in care am fost tratati de functionara prezidentiala care a inregistrat petitia depusa pe 20 noiembrie 2006 de catre mine, Valerian Stan, Ghenadie Brega si Mircea Stanescu la Presedintia Romaniei (Nr. 36 869/ 20.11.2006), in care ii ceream presedintelui sa dea un raspuns legal, in conformitate cu Ordonanta nr. 27/2002, privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, trebuie sa spun ca nu am primit raspuns nici pana azi...
Ne intrebam, insa, ce-a vizat presedintele Romaniei prin scrisoarea adresata la 7 noiembrie 2006 lui Paul Goma: "Va marturisesc ca am fost surprins de faptul ca aceasta situatie nu si-a aflat pana acum o solutionare corecta. Consider ca raspunsul la solicitarea dumneavoastra reprezinta o urgenta morala pe care autoritatile in drept ale statului roman trebuie sa si-o asume..."
In calitate de cetatean roman, ii atentionez pe reprezentantii nostri parlamentari, guvernamentali si prezidentiali sa nu se mai foloseasca de capitalul simbolic al celor care au suferit pentru ca sa se poata da ei azi in barcile atlantice si europene, ci sa ia cat mai repede niste decizii politice. Condamnarea comunismului inseamna altceva decat propaganda electorala, inseamna fapte, inseamna reparatii. Statul roman sa faca bine sa se reabiliteze, repunandu-l in drepturi pe Paul Goma! Care s-a nascut roman, primind automat cetatenia acestei tari - ca oricare dintre noi -, care a cerut in 1977, riscandu-si viata sa si pe a familiei sale, ca statul comunist sa respecte drepturile omului, motiv pentru care a fost aproape omorat, salvarea venind de la romanii din Lumea Libera, de la ziaristii si intelectualii occidentali care au adus in atentia opiniei publice internationale tratamentul la care era supus opozantul roman.
Incomodul Goma, un erou pentru mai tarziu
Paul Goma nu a renuntat de buna voie la cetatenia romana, ci a pierdut-o in momentul in care a calcat pe teritoriul Frantei cerand azil politic, tocmai in virtutea acestui statut, care presupune pierderea automata a cetateniei statului de origine, din moment ce te-ai pus sub protectia statului gazda. Intrucat nu victima este responsabila de tratamentul terorist la care a supus-o regimul comunist, prin Securitate, statul roman de azi trebuie sa se comporte responsabil si fata cu efectele produse de cel anterior!
Autoritatile romane nu se grabesc sa-l repuna in drepturile cuvenite pe Paul Goma deoarece nu-l vor putea folosi ca munitie politica. Or, se stie ca Domnia Sa nu este iubit de cei slabi de inger, tocmai datorita "incapatanarii" de a ramane ceea ce a fost de cand se stie. Nu-i asa ca e greu de rumegat un asemenea individ? Ca pare neverosimil? Mai ales ca nu se teme niciodata sa treaca in jurnalul sau - public, via Internet - tot ceea ce gandeste despre cei vizati, oricine ar fi ei. Inconfundabilul stil Goma n-are cum sa nu te lase perplex atunci cand n-ai habar de istorie si nu te intereseaza nici cat negru sub unghie suferinta celor care au facut istorie, supravietuind, cu greu, alaturi de noi - cei multi si amorfi.
Cand poate fi atat de simplu... ca situatia sa se rezolve prin ceea ce politicienilor nostri le place sa numeasca "vointa politica". Dar ce te faci cu X, Y, Z si, mai ales, cu toate comunitatile, gruparile si comitiile care ne vor sari in cap, care cauta mereu nod in papura, numai sa fie Paul Goma pus cu botul pe labe!?
Ar face orice ca sa-l tina departe de Romania si de literatura romana, acuzandu-l de toate pacatele, doar-doar nu s-o intoarce in tara lui, in literatura lui, care, ca sa-l parafrazez pe cel mai nedreptatit scriitor roman in viata, sunt mult mai ale lui decat ale lor...
Dupa ce nu va mai fi scriitorul printre noi, toti acesti beneficiari, profitori de pe urma comunismului care ne-a rupt sira spinarii, un comunism care pare sa fie fara de sfarsit, vor fi primii care sa-l planga si sa-i inalte imnuri de slava.