Succes - Dupa ce il asculta, parintii isi trimit copiii sa invete pianul
Muzicologii il compara pe Matei cu George Enescu, datorita talentului sau de interpret, dar si compozitiilor sale pentru pian, orga, flaut, orchestra. In acest an i-a fost publicat primul caiet de partituri, numit "Secunde - 10 piese pentru pian". Sambata, 17 noiembrie, concert extraordinar "Matei Bucur Mihaescu - pianist si compozitor", organizat de Fundatia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea Romaniei in parteneriat cu Asociatia Culturala Dariaa€™S, la Sala Radio. Au fost patru ore de acorduri gratioase, amintind de Vivaldi, acorduri grave, venite parca direct din Nocturnele lui Chopin, dar si ceva mai mult decat atat - amprenta unui stil. Matei parea un copil perfect stapan pe sine, foarte serios si rece, aflat cu gandurile intr-o lume in care accesul ne era interzis noua, profanilor, intr-ale muzicii. Cand am ajuns la el acasa, in apartamentul cald si mirosind a mere din apropiere de Piata 1 Mai, am descoperit un copil serios si matur, dar zambitor si comunicativ. Singurul sfios era motanul baiatului, Codita, care cu greu a fost convins sa stea la poza. La 12 ani, Matei a fost deja la doua cursuri de perfectionare la Conservatorul din Viena, a obtinut Premiul I la Concursul de Interpretare "Martian Negrea", Premiul I la Concursul International Pro Piano, Premiul de excelenta al Uniunii Interpretilor, Coregrafilor si Criticilor Muzicali pe 2007. A sustinut un concert la Ateneul Roman, recitaluri in 11 tari europene si a creat cel putin 20 de piese muzicale pe care le-ar putea prezenta pe orice mare scena cu mandrie. PRIMELE LECTII. A reusit toate acestea pentru ca a inceput foarte devreme. Matei s-a nascut intr-o casa cu pianina, pianina bunicului, Petre Mihaescu, compozitor de muzica usoara. "Pe la 5 ani am avut curiozitatea sa ating clapele; apoi bunicul a inceput sa ma testeze, sa vada daca am ureche. Poate de asta am si ales sa studiez pianul." A inceput imediat cursuri de initiere cu o profesoara, iar la 6 ani a dat o proba de aptitudini pentru admiterea la Liceul "George Enescu". "El e mai mult autodidact. Invatamantul nostru muzical e foarte in urma, copiii invata dupa manuale editate in anii a€™60. La scoala i-au spus sa nu mai vina la lectiile de teorie. Nivelul la care e acum Matei e de Conservator din punct de vedere teoretic", spune mama baiatului, Milena, economista. Ea ne-a marturisit ca a facut si ea patru ani de pian, "dar nu a mers". Ea ne povesteste ca maestrul Florin Chiriacescu, care a interpretat la orga la concertul de la Sala Radio compozitiile lui Matei "Orga" si "Preludiu si fuga", i-a spus dirijorului Cristian Brancusi: "Matei scrie pentru orga la nivelul celor mai mari compozitori intr-un mod absolut intuitiv". Maestrul Brancusi l-a si invitat pe baiat la cursurile de analiza muzicala pe care le tine la Universitatea de Muzica. "Din pacate, nu exista baza legala la noi pentru ca Matei sa intre acum la Conservator, cum e posibil in alte tari. Cand am fost acum doi ani la Viena, i-au propus sa vina la Conservator, dar ar fi trebuit sa merg si eu cu el, sa imi gasesc ceva de lucru si era dificil din punct de vedere material. Dar pentru ca sunt foarte multi copii supradotati in toate domeniile, poate se vor schimba si legile", spera mama. PRIETENI SI COLEGI. L-am intrebat pe Matei cum se poarta cu el dirijorul. "Relatia cu domnul Brancusi e cea de la dirijor la interpret profesionist, consacrat. In partea a treia a Concertului de Mozart, nici nu a mai dirijat, aratand astfel ca are deplina incredere in mine." Oamenii mari il trateaza ca pe un egal; propria lui mama, dupa ce s-a obisnuit cu gandul ca are un copil genial, ii vorbeste acum ca unui frate si se sfatuieste cu el. Colegii lui insa de cele mai multe ori nu il inteleg, il privesc cu invidie. "O vreme mi-a pasat, dar acum nu mai pun la suflet. Nu am nici un fel de relatie cu colegii de clasa. Am cativa prieteni cu care mai joc tenis sau fotbal si ma inteleg bine cu colegii de la orele de muzica." O parte dintre colegii sai au interpretat in concertul din 17 noiembrie cateva dintre piesele lui Matei: Laura Chihaia - "Demoiselles", Razvan Bruno Pali - "Little Russian Girl", Maria Petrache - "Fuga in a", Diana Constantinescu - "Pescarul" si "Mozart", Ioana Pecingina si Radu Paradovschi - "Intermezzo", Elena Prodan - "Melancolie", Marius Georgescu - "A soldiera€™s dream" si "Hommage à Chopin", Iulian Ochescu si Irina Georgescu - "Story". Concertul de la Sala Radio a putut avea loc datorita unui mecena iubitor de muzica clasica: "Domnul Dan Voiculescu l-a vazut pe Matei in concertul de la Ateneu si a fost impresionat. Ne-a ajutat mai mult decat ne-am fi inchipuit pentru a realiza concertul de pe 17 noiembrie, pentru ca toata povestea asta costa - sa aduci 50 de artisti pe scena, sa faci CD-ul, sa asiguri promovarea". Pentru aceasta ocazie, baiatul a imbracat un costum original, care a fost imaginat de mama: "Pentru ca a interpretat Mozart, am zis sa sugeram un mic Mozart. Costumul a fost realizat la Teatrul National. Initial, ei au zis sa fie din blug, dar n-am vrut sa parem rockeri. La concert, eu muream de emotie in culise, iar singura lui grija era sa isi aranjeze bine haina cand se asaza pe scaun, la pian." USI INCHISE. Matei a fost invitat sa cante si in China de rectorul Conservatorului din Beijing, dupa ce acesta a vazut compozitiile si CV-ul baiatului. Ministerul de Externe roman avea acolo o actiune care avea si o dimensiune culturala. Cu doua saptamani inainte de plecare, mama lui Matei a dat un telefon la Minister, unde i s-a spus: "Nu ne-am dat seama ca ne trebuie fonduri pentru deplasarea lui Matei." Din cauza acestei "neglijente", Matei n-a mai ajuns in China: "Ar fi fost o oportunitate pentru el, sa cante acolo. La fel nu a mai ajuns nici la Paris, dupa ce s-a schimbat ambasadorul, iar atasatul cultural ne-a spus ca de astfel de actiuni se va ocupa de acum inainte Institutul Cultural." In ciuda acestor usi inchise, Matei isi continua imperturbabil drumul. In fiecare zi, studiaza patru ore la pian cu un profesor particular, insuficient dupa cat si-ar dori. "Mai intai incercam sa intelegem ce a vrut sa spuna compozitorul, apoi lucram tehnic. Pentru Concertul de Mozart prezentat la Sala Radio am lucrat un an. Acum mi-am propus sa incep studiul unui concert de Grieg." Desi munceste la pian de foarte devreme, copilul o face cu placere si bucurie. "MELANCOLIE". Compunerea de piese muzicale nu are ore fixe si ii place si mai mult, pentru ca "posibilitatea de exprimare e mai mare". Daca se concentreaza, scrie o piesa muzicala o data. "Nu imi place sa stau prea mult sa corectez; faceam uneori asa, mi se pareau mai proaste si renuntam la ele. Mi s-a intamplat sa scriu ceva si peste cativa ani sa revin la tema." Mama e prima care ii asculta compozitiile. "Ma cheama si imi canta si ii spun cand nu-mi place. E dramatism si tristete in piesele lui, desi Matei e un copil vesel. Poate ca e vorba despre profunzime", crede ea. In timpul concertului, urmarind programul, am vazut ca una dintre piese se numeste "Melancolie" si m-am intrebat daca un copil de 12 ani a experimentat sentimentul. Mi-am raspuns ca, probabil, asa cum unii dintre noi care au inceput sa citeasca de foarte devreme au invatat despre anumite sentimente inainte sa le traiasca efectiv, asa s-a intamplat si cu Matei, care a trait melancolia ascultand multa muzica. Matei mi-a confirmat presupunerea. "Cand compun, nu-mi iau un model, nu ma uit, de exmplu, la o planta, desi as putea oricand sa scriu dupa teme din natura. Nu cred ca am experimentat melancolia, dar cred ca acest sentiment se regaseste cel mai mult la Chopin. La altii nu e atat de concret exprimat." Mama intervine: "El scrie totul o data, aude polifonic". Compozitorul pe care il iubeste cel mai mult este Bach. "Imi place stilul preclasic german, barocul, apoi stilul romantic. In secolul XXI exista muzica si zgomot. Compozitiile facute abstract nu imi plac." Am vrut sa aflam cum si unde se vede peste zece ani. Matei spune ca nu isi face planuri, ci asteapta niste sanse. "E prea devreme sa spun unde voi fi. Mi-ar placea sa studiez in Belgia, la Bruxelles, unde am auzit ca e o universitate foarte buna, dar si la Londra, unde sunt profesori excelenti, veniti din Rusia." Visul lui frumos, pe care-l deconspira mama, este sa tina un concert intr-o catedrala, cantand la clavecin. Alte vise: sa cante la Sala Palatului, alaturi de Scorpions, si la Berlin, alaturi de Filarmonica de acolo. Camera in care studiaza Matei e dominata de pian, cumparat dupa ce au vandut pianina bunicului, fara regret, si au facut un imprumut la banca. In latura opusa a camarutei se afla clavinova, instrumentul pe care canta profesorul partea ce revine orchestrei, in timp ce Matei interpreteaza la pian. Pe rafturile bibliotecii stau doua piane miniaturale, unul primit cadou, altul achizitionat de la Viena, dar si machete de avioane, o alta pasiune a lui Matei. Pe perete, un goblen in alb si negru prezinta o doamna asezata la pian si un domn stand in picioare si studiind o partitura. Perdelele sunt prinse cu doua chei sol aurii. In biblioteca sunt carti despre vietile compozitorilor, dar si de teorie, si undeva ascunsa printre ele, icoana Sfantului Matei. Imi atrage atentia "Mozart si femeile", o carte pe care copilul marturiseste ca nu a dus-o pana la capat. Un alt perete e dedicat diplomelor obtinute de muzician si o fotografie cu Zubin Mehta. Mi se termina pixul, si Milena se ofera sa-mi dea unul al fiului sau. Matei ii cere sa-mi dea unul cu pasta neagra, pentru ca observase ca asta era culoarea cu care scrisesem pana atunci. Se uita apoi in pian si se intreaba cum au ajuns acolo frunzele. Il rugam sa ne cante si ne incanta mai intai cu "Secunde", apoi cu o "Balada" care iese melancolica si profunda din degetele si din sufletul lui de copil de 12 ani. irina.munteanu@jurnalul.ro roxana.roseti@jurnalul.ro