Joc de masti sau despre pierderea identitatii

In ultima perioada au inceput sa fie la moda si in Romania "remake-urile". Festivalul National de Teatru s-a incheiat saptamana trecuta cu "Actorul" lui Mihai Malaimare (montat acum la Teatrul Masca), un spectacol care facea sali arhipline la Nationalul bucurestean la sfarsitul anilor '80, iar stagiunea Teatrului de Comedie a inceput in aceasta toamna cu un "Galy Gay" de Bertolt Brecht, montat de Lucian Giurchescu dupa aproape 40 de ani, pe scena aceluiasi teatru.
Vreme de 20 de ani director al teatrului pe scena caruia a revenit sa monteze acum un spectacol care avea premiera in 1969 sub numele "Disparitia lui Galy Gay", Lucian Giurchescu foloseste pentru montarea de astazi traducerea si adaptarea textului operate atunci, impreuna cu Mihai Septilici si cativa dintre actorii acelei distributii. Si se simte praful asezat in patru decenii...
De la un "eu" la altul
Piesa lui Brecht, una dintre cele mai cunoscute din creatia sa, propune o situatie absurda, cu vagi accente comice (din pacate multe prea puternic exploatate scenic in spectacolul de la Comedie). Extrem de actuala, tema pierderii personalitatii si a asumarii unui alt "eu" ramane in montarea lui Giurchescu doar la structura de suprafata. Povestea lui Galy Gay este atroce in sine. Umilul Galy Gay, pescarul timid si bine "strunit" de sotie, devine soldatul Jeriah Jip, comandant ad-hoc, asumandu-si treptat o personalitate falsa. Si probabil cel mai important dintre pariurile castigate ale montarii de la Comedie este distribuirea lui George Ivascu in rolul lui Galy Gay. Miscarile firesti, transformarile asumate pana la capat, simtul acut al ironiei salveaza personajul interpretat de George Ivascu, imprimandu-i o forta scenica ce le lipseste celorlalte. Pierderea identitatii si trecerea chinuitoare de la un "eu" la altul presupune in primul rand o miscare tragica de ucidere a sinelui bine ironizata de Giurchescu si de George Ivascu. Si intregul joc al avortarii eu-lui, la inceput cu teama si timiditate, apoi cu ironie si, in cele din urma, cu siguranta unui nou sine este bine construit actoriceste.
Probabil cea mai reusita dintre scenele montarii este cea a propriei inmormantari. Galy Gay, obligat de un grup de ofiteri sa preia livretul militar (si deci identitatea) al lui Jeriah Jip, se auto-inmormanteaza fara prea multe remuscari. Iar fiinta cea noua care se naste dintr-un livret militar si acele firimituri latente existente in el, bine ascunse pana atunci, este, in interpretarea lui Ivascu, la limita dintre sub-uman si supra-uman. Meritul lui este ca pastreaza bine echilibrul, subliniind mai degraba golul care se creeaza intre ele, interpretand omul cazut in haul dintre el si el insusi.
Intalnire ratata
Ce-i lipseste spectacolului insa este dimensiunea profunda care nu rezida decat in textul doar recitat/cantat pe scena (cu cateva exceptii). Aerul vetust amestecat cu accente de emisiune de divertisment, cliseele scenice si lipsa unei viziuni regizorale autentice sunt din pacate evidente in montarea lui Lucian Giurchescu. Iar muzica lui Nicu Alifantis, creata special pentru spectacol, nu ajuta aproape deloc, fiind mai putin reusita decat alte creatii de-ale sale. Sentimentul general pe care-l lasa spectacolul este ca, (desi corect citit, poate prea corect), se rateaza intalnirea cu textul lui Brecht.
Actorul in rolul... Actorului
Cu totul diferita este situatia in ceea ce priveste montarea de la Teatrul Masca, prezentata in premiera la Sala Amfiteatru a TNB, la finalul Festivalului National de Teatru. Nimic prafuit, nimic invechit. "Actorul" urca pe scena dupa 20 de ani si isi spune altfel povestea. Si, spre deosebire de spectacolul de acum 20 de ani, aduce cu el un Pianist. Mihai Malaimare si Mircea Tiberian construiesc scenic doua lumi diferite. Cu un text al lui Mircea Dinescu, gandit si rostit scenic altfel decat in anii dictaturii comuniste, Mihai Malaimare gaseste cheia potrivita pentru lumea in care ne aflam: "Nu v-ati saturat sa fiti mereu spectatori? Stati cuminti in fotoliile voastre, parca indemnandu-va unul pe altul: <<Sa tacem, sst, sst...>>. Pentru replica asta era sa ma lege acum 20 de ani". Extrem de curajos pentru perioada respectiva, textul lui Dinescu nu ar mai avea acelasi impact astazi, fara o deschidere a actorului, cu neputinta in urma cu doua decenii, indispensabila astazi. "Dupa tot ce s-a scris ca-i interpretez pe altii, m-am decis sa ma interpretez pe mine insumi. In seara asta voi juca rolul Actorului. (...) asadar, eu fiind textul, va rog sa ma cititi".
Cu muzica lui Mircea Tiberian, care intelege toata gama de trairi ale Actorului, fiecare masca pe care si-o asuma, rasul si plansul, amarul si dulceata scenei, spectacolul este o declaratie de dragoste pentru teatru: "Actorul meu se intoarce pentru ca imi era dor de scena, asa cum o stiam eu, asa cum am invatat eu sa o iubesc."
"Actorul", Teatrul Masca, regia: Anca Dana Florea; Text: Mircea Dinescu; Muzica: Mircea Tiberian; Scenografia: Sanda Mitache; Distributia: Actorul - ; Pianistul - Mircea Tiberian
"Galy Gay" sau "Un om egal un om", de Bertolt Brecht, Teatrul de Comedie; regia Lucian Giurchescu, traducerea Mariana Sora, versiunea scenica Mircea Septilici si Lucian Giurchescu, Distributia: George Ivascu, Delia Nartea, Aurora Leonte, Dumitru Rucareanu, Sandu Pop, Florin Dobrovici, Marius Drogeanu, Serban Georgevici, Eugen Racoti, Candid Stoica, Bogdan Ghitulescu, Alexandru Conovaru, Radu Solcanu, Cuzin Toma; decor Puiu Antemir; costume Anca Raduta; muzica Nicu Alifantis; miscare scenica Roxana Colceag; asistent regie Radu Solcanu

---

Despre autor: