Comisia Europeana avea dreptate: 73% dintre romani nu vor sa-si doneze organele dupa moarte, fiind astfel pe ultimul loc in UE. O scurta privire pe forumurile Cotidianului si o comparatie intre numarul celor ce se opun unei legi care sa instituie acordul prezumat si al celor care sint de acord cu ea confirma procentul.

Luni, Cotidianul intreba cititorii sai daca si-ar dona organele in cazul in care ar ajunge in moarte cerebrala. In zilele urmatoare au fost prezentate opinii pro si contra, statistici europene, calcule economice si situatii autohtone. Am putut observa astfel ca ideea salvarii unor vieti printr-o lege care ar ridica numarul donatorilor macar aproape de media europeana are niste dusmani inversunati. Dusmani aprigi, ascunsi sub porecle misterioase, care intrau pe site-ul Cotidianul din zece in zece minute ca sa explice fiecarui forumist in parte cit de mult se insala daca va crede ceva din informatiile prezentate. Unii cred ca o asemenea lege ar duce la transformarea a 18 milioane de cetateni in 18 milioane de depozite ambulante pentru organe, gata oricind sa fie sacrificati de miinile diabolice ale medicilor. Altii vad un sacrilegiu in faptul ca cineva ar putea ajunge in mormint fara inima, ficat si rinichi, dar, in schimb, deasupra pamintului patru oameni ar continua sa traiasca datorita gestului sau de a-si dona organele.

Citeva precizari se impun in acest moment. Argumentele aduse in cele patru zile, cit a tinut campania Cotidianul, de adversarii legiferarii transplantului cu acord prezumat pleaca fie de la ipoteze false, fie de la omiterea cu buna stiinta a unor realitati. Astfel, stimatii forumisti nu s-au gindit, sau poate ca nu stiau faptul ca, de cele mai multe ori, in moarte cerebrala se ajunge in urma unor accidente. Poti sa cazi de la balcon, din pod sau de pe scari, poti sa aluneci in baie si sa-ti strivesti teasta de cada, poti sa fii lovit de o masina sau de copita unui cal. Tine de ghinionul fiecaruia. Asadar, daca ai o baie in casa, daca circuli pe trotuar sau mergi cu masina, daca stai la sat sau la oras, poti ajunge in moarte cerebrala, poti deveni un potential donator de organe, chiar daca nu ti-ai planificat acest pas in cariera. Adica nu mai ai nici timp, nici posibilitatea sa iei in cunostinta de cauza decizia daca iti vei dona sau nu organele.

De asemenea, ceea ce fie nu s-a stiut, fie s-a omis, este ca din moartea cerebrala nu te mai intorci. Nu este moarte clinica, nu este coma. Creierul moare si nu o sa mai invie. Pe de alta parte, orice bolnav de inima, de rinichi sau de ficat poate ajunge in situatia potentiala ca din diverse motive sa aiba nevoie de un organ nou. Normal, nu toti deodata, dar unii cu siguranta vor ajunge acolo. Cred ca si cei care se opun acordului prezumat au bunici, parinti, copii sau frati care sa aiba oaresice probleme din categoria celor mai sus-mentionati, iar in cazul in care viata lor ar putea fi salvata de un transplant, numai ca nu ar gasi un donator, nu stiu daca ideea acordului prezumat, care ar creste sansele celui drag de a supravietui, nu le-ar parea mai apetisanta. Din nou, vorbim de milioane de oameni. Nu doar de cei doua mii care se afla in prezent pe listele de asteptare. Din acest motiv, se impune ca toti cetatenii sa fie acoperiti de o lege care sa reglementeze problema transplantului prin acord prezumat.

Faptul ca forumurile Cotidianului au fost invadate de cei care predica impotriva salvarii de vieti prin introducerea acordului prezumat confirma statisticile Comisiile Europene in privinta romanilor: 73% nu vor sa-si doneze organele, iar cei mai multi dintre acestia sint fie pensionari, fie persoane care si-au incheiat educatia undeva in jurul virstei de 15 ani.

Uitati-va pe forum, pe mesaje. Ginditi-va la situatia in care din zece oameni pe care i-ati intilni pe strada, daca ar avea posibilitatea sa va ajute (in cazul in care ar fi in moarte cerebrala cauzata de un nefericit accident, iar dumneavoastra pe un pat de spital in asteptarea unui transplant), sapte v-ar lasa in schimb sa muriti. Oare o lege care sa protejeze viata este chiar atit de inutila?