Un interviu

JURNAL DE CINEFIL
Cand esti jurnalist si vrei sa faci un interviu care sa fie memorabil, sa ai declaratii despre lucruri nepovestite inca, trebuie sa respecti niste reguli, sa joci un joc pe muchie de cutit. Mai intai trebuie sa urmaresti sa-l (o) faci pe intervievat (a) sa "coboare garda", sa aiba incredere in tine, ca sa nu te trezesti cu raspunsuri banale. Pentru lucrul acesta e nevoie de multa documentare dar si de instinct, ca sa alegi dintre informatii pe cea mai potrivita, care surprinda placut, iar subiectul interviului sa te accepte in spatiul sau privat.


Apoi trebuie sa faci echilibristica pe o linie foarte ingusta, sa nu pari mai destept decat subiectul interviului, dar nici mai prost (nu vrea nimeni sa vorbeasca cu cineva needucat), trebuie sa pui intrebari care aparent nu au legatura cu ceea ce vroiai tu sa afli, doar ca sa pregatesti intervievatul pentru ceea ce urmeaza.

Sunt putini jurnalisti in Romania care stiu sa faca interviuri, dar nici scoala nu-i ajuta foarte tare pe tinerii care-s pasionati de aceasta directie din jurnalism. Mai exista insa si solutiile alternative.


De saptamana aceasta avem pe ecrane un film, care se numeste Interviu, si care este una dintre cele mai bune povesti ale acestui an.

Un jurnalist politic este trimis sa intervieveze o diva mondena, actrita de serie B. Nu respecta nici una din regulile de bun simt, o enerveaza pe fata mofturoasa, dar cumva ajung sa sparga gheata si sa-si faca unul altuia declaratii socante. Finalul este super inteligent, cu o intoarcere de 180 de grade si nu mai sti cine s-a jucat cu mintea cui.

E un film in doua personaje, aproape ca o piesa de teatru, in care actorii  (Steve Buscemi si Siena Miller) sunt impecabili, si te tin in fata ecranului fara sa ti se para ca e prea putina lume care sustine povestea. Iar partea frumoasa e ca amandoi au avut in viata reala povesti care seamana cu cea din film: Buscemi a dat interviuri ingrozitoare, iar Miller e considerata adesea o papusica blonda si stupida (desi filmul acesta o arata drept o actrita foarte buna).

Filmul (un remake dupa Theo Van Gogh) nu e doar pentru cei care sunt pasionati de tehnicile jurnalismului; e o poveste care sta in picioare pentru orice spectator si, cum spuneam, are un final surprinzator.



Cand ne intoarcem insa la tehnicile jurnalistice, e bine sa stiti ca interviul adevarat e ca firtul de dinaintea unei iubiri frumoase. Dai si primesti, valsezi cu intervievatul, ii copiezi miscarile corpului si-l "conduci" sa le copieze pe ale tale. Creezi o relatie dincolo de vorbe, o tensiune constructiva. Si, de multe ori, daca ti-a iesit bine treaba, ramai prieten cu subiectul interviului. Cam ca in filmul acesta.


P.S. Nu stiti dar, din comoditate (a jurnalistilor dar si a intervievatilor),  cele mai multe interviuri din Romania sunt facute, din pacate, pe email, pierzandu-se o parte din magia seductiei de dinainte de a se sparge gheata.

---

Despre autor: