O substanta necunoscuta

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
In tramvai, pe unul din scaunele din fata, cineva a lasat dupa el o substanta vartoasa, maronie. Se poate spune ca seamana cu ce gandesc toti calatorii c-ar putea sa fie, doar ca nu pute. Pasagerii care se urca pe usa de langa vatman se reped la scaunul gol. Cand isi dau seama ce-ar pati daca se asaza, raman un timp ca trasniti, cu privirea in gol. Nu mult. Cat sa se puna pe treaba computerul din cap. Nimeni nu-i chiar atat de spontan in judecata, incat sa ghiceasca din prima clipa ce-i substanta aia scarboasa. Nu pentru ca in tramvai nu s-ar fi urcat nici-un destept, ci pentru ca nu te asteptai s-o gasesti acolo. Faptul ca nu miroase e iarasi un motiv de blocaj. Normal ar fi sa-ti mute nasul din loc de indata ce se inchid usile tramvaiului.


Dupa ce mintea incepe sa lucreze, cetatenii care s-au repezit sa ocupe scaunul gol cauta in privirile celorlalti calatori un punct de vedere incurajator asupra situatiei. Asta ca sa ne exprimam elegant, deoarece punctul de vedere exista si e critic. Ceilalti calatori sunt dezamagiti: inca unul care ar fi fost bine sa se aseze, dar n-a facut-o. Dac-o facea, isi dadeau seama ce fel de substanta e. Nu-i exclus sa fie niste vopsea intarita sau chiar tencuiala nemteasca mai speciala. Nemtii, cu chimia lor, obtin orice din orice. Mai bine zis, orice care seamana perfect cu orice. Cetatenii care s-au suit la capatul liniei si merg pana la celalalt capat incep sa se simta frustrati. Au ajuns de-acum la jumatatea drumului si nu si-a pus inca nimeni fundul pe scaunul cu substanta. O doamna robusta si un pic mai frustrata decat gospodinele din jur nu mai suporta asteptarea si zice: Nesimtitul dracului, ca alt loc, decat in tramvai, nu gasea! E plina lumea de nesimtiti! Langa ea, un barbat cu spirit analitic ii da replica: Daa€™ de unde stii, matale, ce-i? Ca vaz ca te tii la distanta. Pe cine faci, matale, nesimtit?!


Ca sa se porneasca discutia, nici nu era nevoie de mai mult. Era nevoie ca o femeie voinica si guresa sa se dea mai sintetica decat toti si un barbat cu spirit analitic sa se simta vizat de observatiile acestea. Unii oameni se nasc complexati. Cred ca toti au ceva cu ei. Un alt domn, unul cu simtul globalitatii, e de parere ca substanta necunoscuta totusi pute.


In tramvai, poporul se precipita. A fost de ajuns ca o singura persoana sa spuna ca substanta are un damf insuportabil si toti calatorii simt damful si bat in geam la vatman. N-are ce sa puta, ii linisteste vatmanul, ca e vopsea uscata. Uite, pun mana si nu se ia. Intr-adevar, mana vatmanului e curata. Cu toate acestea, damful e parca si mai intens.


Hei, matale, il intreaba femeia robusta pe un barbat in etate de pe ultima banca, nu simti totusi ca ceva pute al naibii? Omul e ingrijit imbracat. Nu te-ai astepta sa-l vezi calatorind cu tramvaiul. Aveti dreptate, spune el. Pute. Barbatul stie ca Romania are cel mai mic consum de sapun pe cap de locuitor din toata Europa, iar in tramvai foarte probabil si pe picioare de locuitor. Noi putim, ar vrea sa spuna, dar tace. Stie ca nu-i cuminte sa intarati multimile, fiindca se infurie, nadusesc si, in loc sa te ia la bataie, cum ar fi normal, mori sufocat de o emanatie.

---

Despre autor: