Nu cred in povestile cu genii, cu supradotare, cu agerimea nepaminteasca, cu destepti galactici si toate celelalte.

Repet, povestile ma enerveaza, nu geniile. Are ceva „arian" in ea toata nebunia cu selectarea celor mai bune creiere. Sint atitea dovezi si marturii ca geniul nu se manifesta niciodata la fel, ca superdotarea poate fi de foarte multe ori poleiala si ca nu poti avea cu adevarat educatie sau instruire performanta daca esti obsedat de exceptional. In plus, toata tevatura creata inca de pe vremea lui Ceasca in jurul olimpicilor are un aer de scuza universala pentru mizerie: uite, dom’le, avem atitia superdotati, in ciuda jegului in care traim.

Le mai place unora sa opuna superdotatii tuturor intemperiilor europene. Ni se spune ca nu avem scoli ca lumea. Avem genii, in schimb, cu care se lucreaza dupa program. Sint prea multi romani care „strica imaginea"! Dar de ce nu se vorbeste si despre copiii nostri minunati? E un soi de Romanian dream - ne plac exceptionalii care se ridica dintr-atita mediocritate.

Ei bine, in acest teren al propagandei nu m-a mirat sa gasesc doua figuri asemanatoare in multe sensuri, Patriciu si Voiculescu. O fi lipsa de imaginatie sau poate doar comoditate, dar mai toti marii bogati ai Romaniei fie sufera de visul aristocratic al stringerii „valorilor" in jurul lor (ca si cum valorile ar fi niste bolovani pe care sa-i plasezi prin curte), fie viseaza sa-si faca o sera de creiere care sa justifice investitiile.

Ce sa mai vorbim despre trimbitarea banilor investiti in creiere speciale. Patriciu face Universitate si anunta investitii spectaculoase, Voiculescu rasplateste prin fundatie genialoizii din toata tara. Nimeni nu pare interesat de investitia propriu-zisa in actul descoperirii „geniului", toti incep proiectele de la supradotati in sus. Patriciu si Voiculescu par fascinati de darul natural din capul copiilor, si mai putin de procesul descoperirii si slefuirii unei minti. Este fascinatia „resursei naturale" care spune multe despre mentalitatea lor. Ei bine, creierul nu e petrol, are un pret extrem de fluctuant si nu ajungi niciodata la un produs finit. Sper ca tot restul „mediocrilor" romani (cei care nu sint in pericol sa devina genii) sa evolueze normal, sa aiba parte de profesori buni si sa ajunga supradestepti, in loc de supradotati.