In fiecare an dispar zeci de opere de arta a caror valoare este estimata de FBI la 4 miliarde de euro. Detectivi specializati fac bani frumosi din recuperarea capodoperelor.

„Madonna cu fus", furata in 2003,
a fost recuperata de un detectiv
particular in toamna aceasta Pe un perete din castelul Drumlanrig, din Scotia, proprietarii s-au uitat, in ultimii patru ani, la un spatiu gol, de vreo 50 cm pe 40. Pina in august 2003, acolo se aflase tabloul lui Leonardo da Vinci, „Madonna cu fus", pe care l-au furat doi barbati, in timpul unui tur ghidat, din colectia ducelui de Buccleuch. Acel gol s-a umplut din nou in toamna aceasta, cind politia scotiana a anuntat recuperarea capodoperei, a carei valoare a fost estimata la aproape 80 de milioane de dolari. Expertii angajati de FBI au evaluat piata obiectelor de arta furate la aproximativ 4 miliarde de euro pe an, insa, dincolo de estimari, adevaratii „recuperatori" nu sint politistii, ci detectivii angajati de firmele de asigurari. Cind politia scotiana a intrat in incaperea in care se afla „Madonna cu fus" a lui Leonardo, nu i-a gasit acolo doar pe hoti, ci si pe Mark Dalrymple, sef al agentiei de detectivi privati Tyler&Co. El este omul pe care marile companii de asigurari il suna cind unul dintre clientii lor se intoarce acasa si gaseste un loc gol pe peretele unde inainte se afla un tablou de Goya sau de Matisse. Dalrymple a regasit „Madonna" lui Da Vinci, asa cum a dat de urma „Leaganului" de Goya, furat din casa lui Esther Koplowitz, din Madrid, in 2001. Cu cite opere de arta a reusit sa recupereze acest detectiv in cei 25 de ani de cariera s-ar putea face, fara indoiala, un muzeu cu nume mari si colectii generoase.

Dalrymple nu e insa singurul care se ocupa cu asa ceva in Marea Britanie. Un alt detectiv este Julian Radcliffe, director al Art Loss Register (ALR), care, cu ajutorul colaboratorilor sai, a recuperat, in ultimii 15 ani, opere de Cézanne, Picasso, Gauguin, Manet, Warhol sau Delacroix, in valoare totala de peste 140 de milioane de euro. ALR este o companie privata nu foarte mare, insa detine cea mai voluminoasa baza de date din lume cu opere de arta furate: cuprinde informatii despre 180.000 de obiecte. In urma cu o luna, Radcliffe declara cotidianului spaniol „El País" ca doar de trei ori a dat peste hoti care nu erau interesati sa predea tablourile in schimbul unor sume consistente.

Radcliffe e unul dintre detectivii care pun in practica tehnologia de ultima generatie in investigatii: impreuna cu colaboratorii sai scaneaza tot timpul cataloagele de licitatii din intreaga lume. Daca dau peste o lucrare care seamana cu vreun obiect furat inscris in baza lor de date, intervin: aceasta metoda le-a asigurat 60% dintre recuperari, in vreme ce 10% provin din diverse controale efectuate direct in tirgurile de arta si de antichitati sau in magazinele comerciantilor de obiecte de arta. Restul capodoperelor - mai ales opere universal cunoscute - au fost recuperate in urma unor cercetari indelungate. In cazul unei asemenea lucrari, incaseaza o taxa de recuperare de 15%, care scade pentru operele de valoare mai mica. Din cite a constatat insa Radcliffe, in ultimii ani, compania sa a descoperit un numar tot mai mare de falsuri, fie pentru ca doua persoane autentificau aceeasi lucrare intr-o anume tara, fie pentru ca detectivii o gaseau in doua tari diferite.

Din ce cresc companiile precum ALR? Din mai multe tipuri de onorarii si comisioane: pe linga taxa de recuperare, care variaza in functie de valoarea obiectului de arta, oamenii lui Radcliffe mai percep comisioane din inregistrarea unui furt in baza lor de date si din informatiile furnizate caselor de licitatii si colectionarilor. „Atitudinea caselor de licitatii s-a imbunatatit in ultimii ani, dar piata de arta ramine in continuare una dintre cele mai putin transparente din lume", declara Radcliffe. „La o adica, furtul de opere de arta e genul de infractiune cu cea mai buna relatie intre risc si recompensa", spune el, referindu-se la faptul ca un delincvent implicat intr-o operatiune de trafic de droguri de 10 milioane de euro risca ani buni de inchisoare. Cel care fura insa o opera de arta de o valoare similara poate scapa mult mai usor.

In baza de date a lui Radcliffe, care creste pe zi ce trece, artistul preferat al hotilor este Picasso, cu 671 de lucrari declarate disparute, urmat de Miró, cu 384, apoi Chagall, cu 350, si Dalí, cu 292.

De la arta la droguri si arme Cel care a gasit „Madonna cu fus" a lui Leonardo se considera un detectiv traditional. Cind incepe o ancheta, primul lucru pe care il face e sa stea de vorba pe indelete cu victima furtului si sa cuantifice daunele, in momentul imediat urmator intinzindu-si antenele prin bogata retea de contacte din lumea artei. „Nu e o infractiune sa bei un ceai cu un hot de arta", spune Dalrymple. Dupa ce ii descopera pe hoti, se prezinta ca un potential cumparator: „Sint destul de bun cind ajungem la partea cu tratativele - ascult, negociez si apoi ii tratez asa cum merita", declara detectivul britanic. Uneori e nevoit sa stea la pinda ani intregi, iar alteori nu-i cade nimeni in plasa: „Cei care se ocupa cu asemenea infractiuni n-au nimic romantic in ei. Cei care isi tot imagineaza scenarii cu furturi facute de dragul frumusetii artei nu inteleg, de fapt, nimic din cum functioneaza aceste lucruri. Pentru un detectiv e insa foarte normal sa dea peste infractori care nu vor altceva decit sa scoata niste bani frumosi pe care sa-i reinvesteasca in trafic de droguri sau de arme".