Razboiul rece, parapsihologia si armata popularaCat de departe s-a mers in vremea lui Ceausescu in jocul de-a imita marile puteri? Oradeanul Mihai Pitura declara ca in armata romana din anii a€™70, la fel ca si in America si Uniunea Sovietica, se investigau tehnici de domeniul "razboiului psihologic".


Jurnalul National: Cum ati descoperit, domnule doctor, ca aveti calitatile pentru care va cauta acum pacientii?Mihai Pitura: Din intamplare. Eram in 1969, tanar soldat in unitatea militara din Zalau. Din joaca s-a produs un accident. Un coleg era culcat, altul a tinut arma in jos, asa, la 2 cm, cu un cartus de manevra si l-a impuscat pe celalalt in fesa! Bineinteles ca s-a facut rana si a inceput sa curga sange. Cel care trasese cu arma s-a speriat si a fugit de-acolo. Cum ma aflam langa ranit, am facut ce-ar fi facut oricine: am luat boneta si am apasat unde curgea sange. Comandantul de baterie s-a dus, a chemat masina si l-am dus de la poligon in unitate. Vreo trei ore a durat toata povestea. Am insotit omul la infirmerie si medicul m-a intrebat cand s-a intamplat accidentul. "De vreo doua ceasuri, trei", zic eu. Cine a umblat aici? In armata, primul lucru ce-l inveti o data cu salutul este "eu nu!". Mai, zice, asta-i rana de trei saptamani. asta e chiar plecat cu pluta, mi-am zis eu. Cum trei saptamani, ca aveam sange intre degete si boneta era plina de sange?! Dar rana se cicatrizase deasupra si doctorul a trebuit sa rupa crusta cu penseta ca sa curete praful de pusca. Asa s-a intamplat. Doctorul a raportat la unitate, la comandant si m-au dat la infirmerie. Am stat acolo 6 luni, cele mai fericite din viata mea. Mancare, somn si... nu trebuia sa fac nimic. Aducea soldati bolnavi si-mi spunea "pune mana aici!". El nota si eu radeam in sinea mea de el.