Presedintele Basescu se repeta fara sa se plictiseasca. Si aparent fara sa se sinchiseasca de milioanele de persoane care s-au lamurit de mult. Pare ca il intereseaza doar milioanele de amagiti in descrestere, care inca il cred salvatorul neamului. Daca nu am cunoaste marfa, am putea considera ca presedintele isi urmeaza impulsul dominant de a calca in picioare Constitutia, manifestandu-se flagrant partinitor, anti-Guvern, anti-partide, anti-Parlament, pro-PD ca partid prezidential. De fapt, o face deliberat.
Pentru a consolida miturile din imaginarul electoratului captiv si a-l pastra in plasa iluziilor prezidentiale. Mai mult. Pentru a incerca sa recupereze partea de electorat intre timp plecat de la el si, prin reflex, de la PD.
Mitul despotului popular este prima fantasma care bantuie subconstientul colectiv. Presedintele Basescu stie ca o dictatura politica asortata cu facilitati pentru populatie este ceea ce de fapt isi doresc multi romani dezamagiti de tot ce s-a intamplat in cei aproape 18 ani de la caderea regimului Ceausescu. Daca suntem sinceri, ne amintim ca si atunci, in 16-21 decembrie 1989, doar o minoritate de razvratiti, din numai cateva orase ale tarii, si-au riscat viata infruntand aparatul represiv, cu dezideratul de a demola regimul comunist, nu doar pe cel ceausist. Dar dupa 22 decembrie 1989, a fost clar ca, dominata de reflexele propagandei fostului regim, imensa majoritate a populatiei nu si-a dorit decat caderea lui Ceausescu, in nici un caz a dictaturii comuniste. Confortabila.
Confortul unei dictaturi, chiar si - vorba criticului, un "confort Procust", este tot ceea ce isi doreste o populatie cu mentalitate de asistati. Pe tiparul, "noi (ne facem ca) muncim, nu (ne obosim sa) gandim". Adica, loc de munca asigurat, salariu garantat, magazine pline ca acum, dar cu preturi ca atunci, inainte de 1989. Un parinte al natiunii care le stie pe toate si are grija de toti. Un singur partid care e si la putere, si in opozitie, intr-un Guvern Prezidential si un Parlament unicameral rezultat din vot uninominal majoritar ca Marea Adunare Nationala. O presa aliniata care demasca "dusmanii poporului": cu diferenta ca exista si o presa tolerata, supapa prin care se pot controla nemultumitii.
Diferenta majora o constituie economia libera, chiar liberala, devenita functionala datorita unor capitalisti ca Dinu Patriciu. Inamicul public numarul unu. Pe care presedintele Basescu il ataca eficient, pe tema populara a coruptiei, ascunzand coruptii reali si sponsori ai camarilei prezidentiale. Daca liberalul Dinu Patriciu cotiza la Basescu si PD, era proclamat erou national cu merit decisiv in instaurarea unui regim prezidential de tip Hugo Chavez. Si daca liberalul Calin Tariceanu si-ar fi facut pres partidul istoric in fata poftei ce pofteste Traian Basescu, era azi laudat ca premierul cel mai bun al neamului (de slugi).
Votul uninominal majoritar arunca la gunoi voturile a milioane de alegatori. Este ceea ce Traian Basescu omite sa precizeze, iar liberalii nu s-au invrednicit sa arate in favoarea sistemului lor. De aceea, in campanie se aude o singura voce: a presedintelui Basescu. In rest, proteste izolate. Neputincioase. Pentru ca n-au putere de convingere. Dimpotriva, intareasc mesajul presedintelui. Zice premierul Tariceanu ca presedintele Basescu vrea o dictatura de catifea. Exact ce vrea si populatia. In plus, obrazul subtire al intelectualilor cu multa catifea se tine.