La 28 iulie 1978, cand am aterizat la baza militara aeriana Andrews (aeroportul prezidential al SUA) am adus cu mine o multitudine de informatii adunate timp de o viata petrecuta in serviciile de informatii externe din blocul sovietic. Doua din aceste informatii aveau, din punctul meu de vedere, o importanta deosebita. Una se referea la faptul ca imaginea glorioasa pe care o avea Ceausescu in Occident era, de fapt, o fictiune creata de serviciul sau de spionaj. Cea de-a doua se referea la faptul ca Moscova era implicata intr-o operatie de dezinformare, ce avea numele de cod DRAGON, care viza distragerea atentiei de la legaturile KGB-ului cu Lee Harvey Oswald si acreditarea ideii ca CIA-ul il asasinase pe presedintele Kennedy.
In prezent, nimeni nu isi mai aminteste ca Ceausescu a fost odinioara favoritul Washington-ului. Dar, cu doar cateva saptamani inainte ca eu sa cer azil politic, presedintele Carter l-a proclamat pe Ceausescu "un mare lider national si international" - eram langa el, la Casa Alba - si o noua ancheta, initiata de Camera Reprezentantilor, se apropia de final, exonerand inca o data Moscova de orice implicare in asasinat.
Memoria contemporana este din ce in ce mai mult afectata de un convenabil Alzheimer politic. Pana la urma, raman insa doua intrebari care cer raspuns. Cum a reusit un Dracula de doi bani numit Ceausescu - care a fost executat pentru genocid - sa convinga sefi de guverne, analisti ai serviciilor secrete, experti universitari si publicul din Occident ca este o importanta personalitate internationala? Cum a reusit farsa enorma a KGB-ului, denumita pompos Operatia DRAGON - in care am fost implicat 15 ani -, sa faca credibila in Occident absurditatea lansata de Moscova, potrivit careia propriul lor Guvern l-ar fi asasinat pe presedintele Kennedy?
Creatiile imaginare ale Kremlinului
Raspunsul rezida in traditia Kremlinului de a construi orase imaginare de tip Potemkin pentru a-si infrumuseta imaginea, si in tendinta Occidentului de a accepta aceste orase la valoarea lor aparenta. In cealalta viata, de general comunist, am avut in birou o lozinca tiparita in litere capitale: "SPIONAJUL CAPITALIST RAPORTEAZA ISTORIA. NOI O CREEM". Serviciile de spionaj ale blocului sovietic, spre deosebire de cele occidentale, nu au fost concepute ca organe menite sa anticipeze miscarile adversarilor. Conducatorii nostri nu aveau nevoie sa fie informati - ei erau atotstiutori, si se simteau de obicei ofensati cand incercam sa le spunem ceva nou. Tarile comuniste au folosit serviciile lor de spionaj cu prioritate pentru a-si ascunde crimele si a-si infrumuseta imaginea in Occident - cu alte cuvinte, pentru a minti tara si restul lumii. In comunitatea de informatii a blocului sovietic acest fel de minciuna era numita "dezinformatsiya", si era prezentata ca o stiinta nascuta pe plaiurile Rusiei. Toate guvernele lipsite de demnitatea valorilor folosesc instrumentele, oricat de umile, ce le stau la indemana.
Generalul locotenent Ion Mihai Pacepa este cel mai inalt oficial din blocul sovietic care a primit azil politic in Occident. In 1989, Ceausescu si sotia sa au fost executati la finalul unui proces al carui rechizitoriu a fost bazat pe cartea generalului Pacepa, "Orizonturi rosii". Noua sa carte, "Programat sa ucida: Lee Harvey Oswald, KGB-ul si asasinarea lui Kennedy", a fost recent publicata. "Dezinformatsiya" si "misinformation"
Termenul "dezinformare" este astazi pe buzele tuturor, dar conceptul sau nu este inca deplin inteles. In anii Razboiului Rece, nici cuvantul rusesc "dezinformatsiya" si nici echivalentul sau occidental "dezinformare" nu figurau in dictionarele occidentale (nici macar in cele 29 de volume ale Enciclopediei Britanice), deoarece se credea ca inseamna "misinformation" (informare eronata). In realitate, diferenta dintre "dezinformatsiya" si "misinformation" este ca de la cer la pamant.
In lumea ruseasca, "misinformatia" este un instrument oficial al guvernului, in timp ce "dezinformatsiya" este un instrument operativ secret al serviciilor de informatii. Sa presupunem ca PGU (serviciul de spionaj al fostei Uniuni Sovietice) a scris o carte pentru a convinge opinia internationala ca presedintele Kennedy a fost asasinat de CIA. Daca aceasta carte a fost publicata oficial de o editura sovietica, ea este catalogata "misinformare", si mesajul ei este, de regula, primit cu scepticism. Daca aceeasi carte a fost publicata insa de o editura occidentala, fara mentiunea ca ea a fost elaborata de PGU, ea este produsul unei operatii de "dezinformatsiya", care da cartii o cu totul alta credibilitate.
Am contribuit la publicarea in Occident a o multime de carti, chipurile, scrise de occidentali care il laudau pe Ceausescu, si nu am fost surprins sa aflu ca prima carte despre asasinarea lui Kennedy publicata in SUA - "Oswald, asasin sau tap ispasitor?" - a fost scrisa de comunistul german Joachim Joesten. Dupa asasinat, Joesten a petrecut cinci zile in Dallas, si a plecat apoi in Europa, unde a disparut pentru cateva luni. Cartea sa afirma ca Oswald a fost "un agent provocator al FBI, care il preluase de la CIA".
Dezvaluirile Arhivei Mitrohin
Prima recenzie a cartii lui Joesten a fost scrisa de Victor Perlo, un comunist american, care a parasit SUA dupa ce a fost deconspirat (de catre fosta spioana Elizabeth Bentley) ca fiind agent al spionajului sovietic. Perlo a ridicat in slavi cartea lui Joesten in publicatia acoperita a PGU, New Times. Am stiut ca opera lui Joesten facea parte din operatia DRAGON, insa nu am putut dovedi aceasta pana la mijlocul anilor '90, cand ofiterul PGU Vasili Mitrohin, ajutat de Serviciul MI6 britanic, a scos din Rusia peste 25.000 de pagini de documente secrete apartinand PGU, descrise de FBI ca "cele mai complete si ample informatii primite vreodata din orice sursa". Arhiva Mitrohin atesta ca editorul din New York al cartii lui Joesten, Carlo Aldo Marzani, a fost agent PGU (cu numele de cod NORD), care a fost finantat anual de PGU ca sa publice carti pro-sovietice, si sa le faca reclama agresiva.
Cartea lui Joesten a fost dedicata americanului cu vederi de stanga Mark Lane, care in 1966 a publicat best-seller-ul "Rush to Judgment", care pretinde ca presedintele Kennedy a fost asasinat de o grupare americana de dreapta. Documente originale ale PGU din Arhiva Mitrohin atesta insa ca PGU-ul l-a finantat indirect pe Lane in perioada cand a scris aceasta carte, si ca a tinut legatura permanenta cu el prin intermediul lui Genrikh Borovik - presedintele Comisiei sovietice pentru Pace (o organizatie acoperita a PGU) - care era cumnatul sefului KGB, Vladimir Kryuchkov.
Nota lui Lee Harvey Oswald
Asa s-au nascut teoriile conspirationiste ale asasinarii presedintelui Kennedy - care continua neabatut. In primii ani, cartile despre asasinarea presedintelui Kennedy generate de PGU au aruncat vina, nediscriminatoriu, asupra diferitor grupari si elemente din SUA. Curand insa, PGU-ul si-a concentrat ofensiva asupra CIA. In 1975, o Nota datata 8 noiembrie 1963, care incepea cu "Draga domnule Hunt" si era semnata "Lee Harvey Oswald", a iesit la iveala in SUA. Nota era ambigua in ceea ce priveste rolul "domnului Hunt". Magnatul petrolului din Dallas, Nelson Bunker Hunt, cunoscut pentru orientarile sale de dreapta, fusese asociat cu asasinarea lui Kennedy in cartile lui Joesten si Lane.
Noi, cei din esaloanele superioare ale serviciilor de spionaj din blocul sovietic, stiam ca Nota care incepea cu "Draga domnule Hunt" era un fals, insa grafologii americani au declarat ca era autentic. Amatorii de teorii conspirationiste au facut imediat legatura intre acesta si protagonistul afacerii Watergate, E. Howard Hunt, fost agent CIA, si au folosit aceasta legatura pentru a "dovedi" ca CIA se aflase in spatele asasinarii lui Kennedy.
Documente originale ale PGU din Arhiva Mitrohin confirma ca Nota adresata "Draga domnule Hunt" a fost creata de PGU. Documentul contrafacut a fost verificat in doua randuri de Directoratul pentru Operatiuni Tehnice al KGB (OUT) pentru "autenticitare", si a primit aprobare pentru folosire. In 1975, PGU-ul a expediat, din Mexic, trei fotocopii ale acestei Note unor protagonisti ai teroriei conspirationiste din SUA. Mentionez ca regulamentul PGU permitea doar folosirea de fotocopii in cazul documentelor falsificate, pentru a evita o examinare amanuntita a originalelor.
Campania din 1977
Potrivit unui alt document din Arhiva Mitrohin, in aprilie 1977, seful KGB, Iuri Andropov, a informat Politburo-ul ca PGU a lansat o noua campanie de dezinformare menita sa implice si mai intens "serviciile speciale americane" in asasinarea presedintelui Kennedy. Din nefericire, Arhiva Mitrohin nu contine documente ce privesc aceasta noua ofensiva.
Mao Zedong obisnuia sa spuna ca o minciuna repetata de o suta de ori devine adevar. Este probabil singura data cand a avut dreptate. Pana in prezent s-au scris peste trei mii de carti pe tema asasinarii presedintelui Kennedy si toate acuza un element sau altul al Guvernului SUA ca fiind in spatele acestei oribile crime. Ele au generat o criza de credibilitate fata de Guvernul SUA, care continua si azi, si au creat mitul ca CIA nu poate fi crezuta.
Ziua indoliata de 22 noiembrie, cand comemoram 44 de ani de la asasinarea presedintelui Kennedy, constituie un bun prilej pentru a reanaliza aceasta crima a secolului si pentru a intelege cum s-a nascut mitologia care o inconjoara.
(n.r. - intertitlurile apartin readactiei)
Eveniment de exceptie la Targul de Carte Gaudeamus
Azi lansam cartea generalului Pacepa
La ora 15.00, la standul Editurii ZIUA (situat in Pavilionul central Romexpo, pe ultimul nivel) va fi lansata, azi, cea mai recenta lucrare a generalului Ion Mihai Pacepa - "Programat sa ucida: Lee Harvey Oswald, KGB-ul si asasinarea lui Kennedy". La acest eveniment editorial va fi prezent si un fost angajat al serviciilor secrete din perioada regimului comunist, condamnat la moarte, care este, de altfel, invitatul-surpriza. Lansarea de la Editura ZIUA nu este intamplator programata azi, cand se implinesc 44 de ani de la atentatul din Dallas.