Enciclopedia despre stiinta araba, pe care Cotidianul o va aduce cititorilor saptamina viitoare, arata cum multe dintre inventiile care acum par banale isi au radacinile in curtile califilor de altadata.

Pe vremea cind stiinta de dragul stiintei facea loc disciplinei in folosul practic al omenirii, la curtile sultanilor si califilor, invatatii arabi isi petreceau timpul in biblioteci si in laboratoare, scriind tomuri care aveau sa schimbe sensibil viata Occidentului de mai tirziu.

Daca inteleptii greci se intrecusera in inventii, savantii arabi duceau mai departe descoperirile acestora. Arhimede facuse, ce-i drept, pionierat in „stiinta greutatilor", cum era denumita statica, dar mai apoi arabii au rafinat multe dintre aspectele acestei discipline. Au creat, printre altele, „balanta intelepciunii", cu cinci platane, dintre care unul hidrostatic, prin care se evalua ceea ce numim acum greutatea specifica a metalelor si pietrelor pretioase. Inventarul acestor mecanisme de simplificare si diversificare a vietii de zi cu zi apare, departe insa de a fi exhaustiv, in „Cartea procedeelor ingenioase", a fratilor Banu Musa, unde sint mentionate orologii cu apa uriase, asemenea unor clepsidre, bazine si fintini sofisticate, precum si instalatii de produs sunete, multe dintre ele aparind si in insemnarile calatorilor. „Am plecat mai apoi spre Hama, una dintre metropolele importante ale Siriei si unul dintre orasele minunate a carui frumusete este incintatoare, iar gratia rafinata. Este inconjurat de hidraulice asemenea astrilor", scrie unul dintre cei ajunsi pe tarimurile arabe.

Chimia si alchimia, amindoua provenite, pe filiera latina, din cuvintul „al-kimya", folosit inca din Egiptul preislamic, isi datoreaza mare parte din realizari invatatilor arabi. Alambicul, unul dintre elementele de baza din recuzita alchimistilor, cu toata rezonanta sa orientala, a fost unul dintre primele medii in care invatatii combinau substante si decantau licori, incercind sa preschimbe metale sau sa ajunga la pietre filosofale.

In ateliere complexe incerca Jabir ibn Hayyan, la curtea lui Harun al-Rashid, despre care povesteste adesea si Seherezada, sa genereze pe cale artificiala fiinte vii. Tot atunci, prin secolul al optulea, inflorea stiinta fabricarii pigmentilor, a produselor inflamabile si explozive, precum si arta ceramicii si a luxoaselor parfumuri.

Medicina, la rindul ei, urma firul creat de Galenus, pentru care sanatatea era un echilibru intre trasaturile temperamentului, iar Avicenna si Averroes incercau, prin studiile si cercetarile lor, sa construiasca o medicina psihosomatica, drept alternativa la medicina Profetului, care explica bolile prin interventia divina. Paralel, natura era transformata intr-un imens rezervor de potentiale leacuri, plantele devenind farmacopee, iar viperele, sursa unor antidoturi. Toate aceste sectoare ale stiintei, pe care invatatii arabi le-au cercetat si le-au pus in slujba functionalitatii, occidentalii le-au preluat incepind cu Evul Mediu, pentru a duce mai departe experimentul.

Despre citiva dintre marii alchimisti arabi si europeni cititi pe www.cotidianul.ro/select