In septembrie anul trecut, Colectia „Literatura" a inceput ca un experiment in raspar. Speram si am pariat ca va avea succes, dar eu, cel putin, nu ma asteptam la asemenea proportii.

Ar fi fost simplu sa pornim colectia cu scriitori de foarte mare succes la publicul larg, pentru a fi siguri ca vom avea un demaraj lansat. Dar nu acesta era scopul. Voiam de asemenea sa dam un semnal de durata cititorilor de literatura buna care asteapta si altceva decit clasicii secolului 20 supraexpusi in librarii. In prima serie a colectiei am cautat pe asa-numitul prim raft al literaturii universale carti de o valoare literara recunoscuta, care sa raspunda asteptarilor cititorilor romani, semnate insa de autori mai putin prezenti in librarii. Asta nu insemna ca voiam sa avem aerul ca recuperam scriitori pe care editurile de la noi i-au ocolit sau de care n-au avut habar. Cu asta am fi compromis colectia. Am propus carti cu semnaturi celebre si, de la bun inceput, relativ dificile la lectura. Semnalul nostru a fost ca nu va oferim literatura comerciala, in ciuda faptului ca majoritatea editurilor se pling, si pe buna dreptate, ca trebuie sa scoata autori comerciali pentru a-si recupera pagubele pe care le inregistreaza cu scriitori de prim rang, dar cu care publicul larg e mai putin familiarizat.

Nebunia acestei colectii a inceput de la primul numar, cind am primit la redactie, mai spre prinz, telefoane de revolta din partea unor vechi cititori care voiau sa stie cum pot gasi, totusi, ziarul, cu sau fara carte, dar daca se poate, cu carte.

In miercurea urmatoare, mesajele au fost mult mai numeroase si ni s-au scos ochii ca sintem vorbiti cu vinzatorii de la tarabe, care pitesc ziarul, pentru a-l vinde pe alese ori la un pret mai mare. N-o sa uit niciodata protestul unei doamne din Satu Mare care m-a somat sa-i spun care e pretul ziarului „la negru"! Dupa ce am calmat-o, m-a intrebat cum face sa intre in posesia celei de-a doua carti a colectiei. Ma tem ca doamna cu pricina si-a luat cea de-a doua carte de pe piata neagra din Satu Mare.

La Tirgul de Carte „Gaudeamus" din toamna anului trecut, am facut un experiment. In miercurea aparitiei cartii din colectie am expus la tirg vreo citeva sute de exemplare din carte. S-au vindut, dar nu cu rapiditatea de la chioscurile de ziare. De-abia la Bookfest, in vara acestui an, lucrurile s-au precipitat, ceea ce ma face sa cred ca cititorii nu au facut initial legatura dintre vinzarea la chiosc si posibilitatea de a lua ziarul cu cartea de la standul nostru de la tirg.

Sa fim cinstiti, au existat si voci care ne-au reprosat anul trecut ca vrem sa mutam cartea din librarie la taraba cu ziare, crezind ca aceasta idee nu va avea zile multe. Cum cererile, in loc sa scada, cum se asteptau cei care cobeau colectiei, au mers in permanenta crestere, al doilea repros a fost ca vrem sa comercializam literatura buna. Cum adica? am intrebat. „Vreti sa transformati literatura buna in echivalentul literaturii comerciale si sa provocati confuzii!". Cu alte cuvinte, daca o carte a unui scriitor recunoscut drept mare, potrivit celor mai severe canoane, se vinde in zeci de mii de exemplare intr-o zi in aceasta colectie, ea devine comerciala din aceasta cauza? In colectia noastra, Faulkner cu „Zgomotul si furia" a fost cumparat de peste 50.000 de cititori in ziua aparitiei. Ce-ar fi trebuit sa facem? Sa-i rugam pe chioscari sa nu vinda cartea, ca sa nu-l trivializam pe Faulkner printr-un succes excesiv? Astept momentul, nu prea indepartat, cind „Ulise" de Joyce va trece de 70.000 de exemplare intr-o zi, cu ajutorul vostru.