De trei-patru saptamani tema zilei este lungul sir de tulburari, vorbe si confuzii dintre romani si italieni. Le stiti pe toate, nu le mai repet. Au mai fost asemenea tensiuni - de ambele parti - si inca nu am invatat lectia. Pentru ca este ceva de i
De trei-patru saptamani tema zilei este lungul sir de tulburari, vorbe si confuzii dintre romani si italieni. Le stiti pe toate, nu le mai repet. Au mai fost asemenea tensiuni - de ambele parti - si inca nu am invatat lectia. Pentru ca este ceva de invatat din aceste periodice incrancenari dintre noi si altii. La mijlocul anilor '90 am avut tensiuni cu ungurii, nemtii si israelienii. In 2004, Marea Britanie ne-a suspendat vizele pentru cateva saptamani - chiar si pentru oamenii de afaceri - pentru ca nu reuseam sa ne tinem in frau emigratia ilegala, iar Londra era inundata de cersetori romani. Acum sunt italienii.
Unde este cheia problemei? O cheie este la autoritatile din statele respective - mai mult cele centrale decat cele locale, dar si acestea au un rol. In multe state europene exista o presiune constanta asupra autoritatilor de a permite intrarea fortei de munca straine. Presiunea o exercita sectorul economic, nu direct, ci prin intermediul organizatiilor neguvernamentale, cabinetelor de avocatura, chiar mass-media. Cauza profunda este necesitatea de a scadea costurile - in special in comert si servicii, dar si in industrie si constructii. Intregul comert european este sub o presiune formidabila, cum nu a mai cunoscut poate de la marea criza economica din 1929-1933. Marile supermarketuri si hipermarketuri se duc catre marginea oraselor si distrug micul comert urban. Internetul ocupa o parte din ce in ce mai mare din volumul achizitiilor comerciale, iar magazinele din strada au mai multi salariati decat clienti. Un migrant, chiar daca nu vorbeste bine limba, costa oricum mai putin decat un localnic, sindicalizat si cu ceva experienta. De aceea vezi strazi intregi in Londra, Paris sau Amsterdam cu magazine unde lucreaza numai imigranti. La fel este si in constructii unde, in ciuda progreselor, este inca multa munca manuala, agricultura si servicii publice privatizate - salubritate, apa, canalizare. Intreaga Europa resimte aceasta presiune a costurilor, caci productivitatea in Europa este inca in urma productivitatii muncii in SUA, Canada, Australia si Japonia, iar cea chineza si cea indiana se apropie cu pasi repezi. Cum spunea cineva, daca nu se intampla ceva pe piata muncii in Europa, in 50 de ani aceasta va fi locul de pensionare a asiaticilor.
Ca sa scape de presiune, statele europene usureaza intrarile de forta de munca. Dar atunci intervine reactia sindicatelor - care in Europa "veche" sunt foarte puternice. Asa ca intre clestele sindicatelor si strigatele patronatelor autoritatile inchid ochii la utilizarea fortei de munca in marginea sau dincolo de lege. Daca faci o cercetare asupra femeilor in casa ale ministrilor europeni vei vedea cati au fete costaricane, vietnameze, romance, poloneze sau sarboaice, cu acte mai mult decat indoielnice. Unii si-au dat chiar demisia din cauza asta. Cand au fost prinsi.
Dar si la noi este o problema. Poate chiar mai importanta pentru noi decat problemele europenilor. Migratia ilegala poate fi stopata la sursa, daca ai proceduri bine puse la punct. Bulgarii si-au limitat migratia ilegala refuzand pur si simplu sa elibereze pasapoarte celor care nu au proprietati si venituri clare in Bulgaria. Pentru un bulgar fara proprietati, fara scoala, fara venituri constante este greu sa obtina chiar un act de identitate permanent. Se folosesc niste acte temporare, cu valabilitate de sase luni, reinnoite mereu pana cand omul se stabileste undeva.
Ungurii si polonezii folosesc un alt sistem - sistemul de alarmare timpurie. Pe romaneste, retele de informatori in clanurile de migranti, fie ei albi sau de culoare. Orice procedee s-ar folosi insa, ele se inchid la granita. Politia de frontiera este ultimul gard. In toata Europa de Est Politia de Frontiera este instruita cum sa identifice si sa opreasca persoanele "cu risc". Şi Politia romana este instruita, dar dintr-un motiv sau altul, ceva nu functioneaza. Nu ma mir ca nu functioneaza sistemul de acordare a pasapoartelor - stiu si eu povesti cu evadati din inchisoare care au obtinut acte de identitate si pasapoarte inainte chiar ca gardienii sa-si dea seama ca lipseste cineva. Nu ma mir nici de faptul ca retelele de informatii nu functioneaza - orice ofiter caruia i se cere asa ceva este in pericol sa fie vizitat de musafiri cu sabii ninja. Ma mir numai ca - desi avertizati - oficialii romani nici macar nu-si pun problema ca s-ar putea sa aiba si ei ceva de facut in domeniu.


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.