Auzi: „Trist contemporan in trenuri te pierzi,/ Imbecil si naiv in lucruri usoare visezi/ In ce crezi acum cind oamenii din jurul tau pier/ Fara balanta, cu stampila, strict efemer.../... In trenul asta populezi/ Fara sa vrei, fara sa stii, indiferent..." vrei sa zgirii universul Travka si sa vezi ce exista acolo totusi. Sa vezi care-s drumurile si limitele lui Gidei, Mizdan si Chirodea, trei dintre cei cinci componenti ai Travkai.

Mizdan (foto stinga), Gidei (al treilea din stinga)Si Chirodea (dreapta) s-au mutat din Dristorpina-n Magheru Trupa Travka a aparut la Focsani in primavara anului 2002. Prima piesa inregistrata, „Noapte", difuzata in premiera la RadioDada, ramine pe locul 1 in topul radioului timp de un an. Urmeaza LiveTourTravka in Europa care se bucura de un real succes, iar la revenirea in tara, trupa participa la unul dintre cele mai importante fetivaluri rock, Top T Buzau, unde este remarcata si incurajata de specialisti. Travka este numita „trupa noului val", si in vara anului 2003 concerteaza in Arenele Romane alaturi de Trooper si Celelalte Cuvinte. Travka se muta in Bucuresti. Aventura abia incepe... Luata prin surprindere de succesul covirsitor si de surmenajul provocat de adrenalina concertelor de pina acum, formatia pleaca intr-o vacanta de doi ani in Tunisia. Nu a fost o pauza totala, trupa revenind in tara la concerte in scopuri caritabile si la anumite manifestari cum ar fi: Stufstock (editiile 1 si 2-a), Rosia Montana, Club A (Libertatea Presei) etc. Urmeaza megaconcertul Real Travka in Barcelona, unde vocalistul ii cunoaste si pe membrii formatiei Los Frontierros alaturi de care va aparea intr-un talk-show transmis in direct pe postul national de televiziune. De vineri a inceput „Travka Live Tour 2007 in Romnia" (conform www.travka.go.ro). Actuala componenta a trupei Travka inseamna George Gidei - voce, Alexei Turcan – chitara/acordeon/samplerer, Misha Gilca - chitara, Mizdan - bass si Cristi Chirodea - tobe. Ultimul album al trupei este „Vreau sa simt Praga" (2007). Voi sinteti buni si restul, rai?

Nici noi nu sintem buni. Facem cu totii parte din aceeasi lume, cu subdivizii... mai ales in Romania de acum sint foarte multe culturi, trairi, culori diferite. Asta e interesant, dar te si oboseste foarte mult.

Ce culori vedeti?

Sint energii bune, asta-i sigur, iar culorile sint cam toatele. Albastru, albastru inchis, galben, rosu, nu e ca-n Africa, dar este ceva. Anul de zile in care am compus ultimul album a fost senzitiv pentru toti. E album de Bucuresti si se simte asta. E album care simte evenimente... uite, numai si faptul ca s-a dat drumul la granite si e nelimitat. Vedem oamenii. Si e interesant sa-i vezi din perspectiva asta a noastra, a noastra a celor care s-au mutat din cartier in cartier. Am avut un apartament pe Magheru, de exemplu, ne uitam la oameni, oamenii care treceau intre Unirii si Piata Romana. E interesant sa-i vezi pe cei care nu stiu Bucurestiul si vin pentru prima oara aici, oameni care cauta, oameni ca-ntr-o gara, nu neaparat gara, sint plictisit de poezie si de metafore.

Ce culori au romanii intre Unirii si Romana?

Toate culorile le gasesti aici. De la unele necunoscute pentru peisaj pina la unele banale. E ciudat. De la prostituate pina la turisti, de la baieti cu valuta la reporteri.

E o agitatie utila?

E o agitatie. Ii vezi ca se foiesc. E o foiala care spune: vreau! am o dorinta! Isi cauta sensul. Nu stiu cit de mult stapinesc acesti oameni legea atractiei, care ne ocupa timpul. Oamenii din Romania sint ocupati de material. Noi avem norocul ca ne-am ales scena: cintam, urlam. Noi traim in sunet. Ei, in zgomot.

Va ia valul politic, social?

Nu, noi sintem atenti la noi, in primul rind. Mereu ne-am intrebat daca e momentul sa iesim cu un album, daca noi sintem pregatiti sa-l scoatem. L-am aminat, l-am reascultat, l-am transformat. Apoi, se intimpla lucruri... E suficient sa stai la o cafea, pe Magheru. Si acolo, stind, vad pe peretii blocului un sir de rafale de la Revolutie. Cu un cutit am scos un plumb. Am simtit chestia asta puternic. Toti avem tendinta de a ne crea lumi si ma gindeam ca sintem in 2007 acum, bind cafeaua si cu o Revolutie in urma tintind un zid.

Unde tii plumbul?

L-am pus pe un raft, linga bibelourile proprietaresei, o doamna profesoara de franceza.

Unde ati mai stat?

Departe. Drumul Taberei, mai linistit. Acolo nu exista categoria de mijloc. Sint batrini si tineri. Enervanti sint cei care claxoneaza aiurea in linistea aia. Cred ca Bucurestiul e foarte viciat, fiind multe colturi, se scurg tot felul de oameni din toate partile. Sint multe fete de oameni saraci, fete care nu spun nimic. Vezi strainii pe strada si deja impun alt tip de civilizatie. Si mai e ceva, bucurestenii nostri vorbesc urit, au niste injuraturi atit de urite, stii, injuraturile au fantezia lor, dar acum sint injuraturi fara speranta, combinatii care te intorc pe dos.

In Dristor ati stat?

Da. Stateam pe palier cu insi care consumau heroina. Erau suparati, tristi. Era prima perioada in Bucuresti. Ne-am descoperit pe noi insine. Acolo am vrut sa facem ceva bani. Si incercam sa vindem produse pentru culturisti, si zile in sir umblam pe stadioane, vorbeam cu antrenorii, nimic. Am stat si pe la Universitate. Acolo urcam cu un lift in care o doamna profesoara vorbea engleza cu ciinii ei. Erau proxeneti. Vreo adolescenta ce a fugit de parinti. Important ca fiecare traieste.

Cine-i de vina?

Noi, oamenii.

In afara de voi, cinci, nu?

Nu, mai sint vreo doua milioane de oameni ca noi.

Fara vina.

Cred ca se inchid pur si simplu in lumea lor. Imi place Romania. Bun, e plina de bruiaj fonic.

Cum arata tinerii? Se spune ca sint derutati, fara orizont.

Nu stiu de unde apar si sint tot mai multi.

Cenusii?

Nu. Pur si simplu in grup sint foarte misto. Poate si noi sintem la fel, in grup. Individual ne risipim.

Ce le dati?

Ii lovim la coaste, ii facem sa gindeasca, in principal. Muzica noastra are avantajul ca poate fi interpretata in fel si chip. Vrei sa te simti bine? Vrei sa fii melancolic? Poti, poti avea ce culoare vrei. De metafore ne-am saturat.

De ce?

Lumea vrea sa comunice altfel decit prin metafore, adaptata la miscarea asta browniana a orasului. Interesant ar fi ca sa bata cineva din palme si sa te opresti. In ce pozitie o faci? Ai simtul umorului sau plingi de cum te-a surprins instantaneul.

Mizeria duce undeva?

Mizeria e scirboasa, te omoara, te distruge. Ce lipseste in Romania? Miscari de strada, miscari de strada colorate. Chiar si politistii sint rutinati, satui de dat cu bastoanele in garduri, in microbisti, ar trebui sa dea si ei in ceva colorat. Bun, au trecut vremurile alea de revolta. Din cartiere nu mai vine nici o speranta. Nu cred in mitingurile de dat jos guverne, ci impotriva, de exemplu, bruiajului fonic. Detaliile care ne fac viata acum.

Dumnezeu pe unde e?

Care Dumnezeu? Nu vezi cum traim? Estul-Vestul, dar restul? Sudul-Nordul? Cum poti vorbi doar de Dumnezeu? Dar de Budha nu vorbim? Cred ca s-au pierdut multe in Biblioteca aia din Alexandria. Dumnezeu doarme putin. Cine sintem noi? Foarte mici. Si cind coborim de pe scena simtim vibratii, exista bine, exista rau, exista Dumnezeu, apoi, pauza.

Puteti citi versurile citorva piese Travka pe www.cotidianul.ro/select