Volumul „Printese date uitarii sau necunoscute", aparut recent la Editura Vellant, e o rara carte-hibrid: amesteca poemele si ilustratiile cu testele de personalitate si sloganurile publicitare cu proverbele.

Printesele necunoscute defamiliarizeaza
adultul mai mult decit incinta copilul.
Imagine din volum Singura indicatie despre familia din care face parte volumul realizat in 2004 de o ilustratoare, Rèbecca Dautremer, si de un textier, Philippe Lechermeier, francezi amindoi, este aceea ca se adreseaza celor de la 6 ani in sus. Daca la prima vedere pare un album pentru copii, felul in care este ilustrat este un indiciu ca ar fi mai mult decit atit. Pentru ca printesele despre care se povesteste nu seamana nici pe departe cu ceea ce am fost obisnuiti, prin atitea straturi de cultura vizuala, sa socotim printese: influentele atotputernicei Barbie sau acelea provenind din cartile vechi de povesti au lasat locul unor personaje suprarealiste, calculate si desenate in cel mai mic detaliu de catre Rèbecca Dautremer, unul dintre cei mai cunoscuti artisti ilustratori francezi.

La intilnirea cu textul, nelamurirea in ceea ce priveste specia cartii aflate in fata nu poate decit sa creasca: un amestec de poeme labirintice, pseudodefinitii de dictionar, multe dintre ele scrise rimat, clasificari „savante", sloganuri publicitare, un test de personalitate, ba chiar si o bibliografie consistenta pentru o mai buna intelegere a acestei categorii aparte, printesele. Tradus si, de fapt, recompus cu o atentie halucinanta pentru cele mai mici ambiguitati si delicii ale povestirii de catre poetul Serban Foarta, „tratatul" despre „printese date uitarii sau necunoscute" se dovedeste mai degraba o carte alunecoasa, in sensul ca mai degraba rasfata un adult hedonist decit un copil curios.

Citita de la cap la coada, pe nerasuflate, urmarind notele de subsol si referintele bibliografice care construiesc o intreaga istorie paralela a lumii printeselor, cartea-hibrid aparuta recent in librariile din Romania se dovedeste a fi una dintre cele mai frumoase si pline de imaginatie experimente literare ale ultimilor ani.

„Nu este o carte 100% pentru copii - cel mai bine i s-ar potrivi titlul unei poezii de Max Jacob: «Pentru copii si pentru rafinati». Adica o pot citi si copiii, dar va face, probabil, mai multa placere batrinilor. Ati vazut ca batrinii se joaca de multe ori cu jucariile copiilor, mai ales cu trenuletele mecanice", spune Serban Foarta intr-un interviu despre acest volum.

Dupa ce te familiarizezi cu „jargonul cartii", aflind povestile printeselor Esperlu&Te, Glaciala, Printesa a Gheturilor si a Oglindeziei, experta in fabricarea „oglinzilor magulitoare - precum aceea folosita de soacra Albei-ca-Zapada" - sau a „oglinzii Vice-Versa", gata sa faca „o lume noua in apartamentul dumneavoastra", poti folosi cele citite intr-un test de personalitate. In functie de raspunsurile date la intrebari suprarealiste de felul „Completeaza urmatoarele versuri de Paul Verlaine", te poti regasi in cele patru categorii: printesa tandra, printesa misterioasa, printesa-fantezie sau, mai putin magulitor, pseudo-printesa, pentru cititorii mai sceptici.

Printre instrumentele pe care ti le pun la dispozitie autorii se regaseste, la sfirsitul albumului, o lista de proverbe, care sa reintregeasca o viziune mai larga asupra chestiunii esentiale a printeselor. Daca scotienii ar spune, de pilda, „Cind porti o rochie caraghioasa crezi ca toti vorbesc numai despre asta", conform unui „proverb stupid", „Printesa care se da de-a dura se stringe de pe jos cu lingurita". Ironic, cu intilniri intre englezisme la moda si savoare cosmopolita, textul e plin de arabescuri suprarealiste si acrobatii de limbaj pe care numai un poet ca Foarta le-ar fi putut gasi cu o asemenea naturalete studiata, jucindu-se cu sensurile si grafiile diferite. Dupa colectia de proverbe urmeaza un lexicon, foarte util pentru intelegerea textului de-a dreptul specializat, din care afli, de exemplu, etimologia lui „Matüvü", care „desemneaza o persoana vanitoasa", dar si o bibliografie care contine texte de referinta, precum „Ce le povestesc printeselor licornii", lucrare anonima, sau textul colectiv „Cine-i cine? Totul despre tot".

Editata in conditii grafice perfect adecvate la rafinamentul continutului, cartea despre „Printese date uitarii sau necunoscute" mizeaza foarte mult pe felul in care literele tiparite, desenele insotitoare si formula grafica pot crea efecte originale. Este, pina la urma, „un Who’s Who" al printeselor, folosit doar ca pretext pentru antropologia in versuri savuroase a unei lumi fictive.

Punct de vedere grafic Rèbecca Dautremer, ilustratoarea, vede astfel volumul proaspat publicat de Editura Vellant: „«Printesele» e un fel de dictionar cu voci multiple, in care cele mai cunoscute printese stau umar la umar cu creaturi dintre cele mai fantastice. La inceput, printesele erau clasificate in ordine alfabetica. Dar, incercind sa-mi imaginez ilustratiile pornind de la o simpla bucata de text, a fost cumplit de greu! Asa ca, alaturi de Philippe (autorul prozelor - n.red.), am reformulat textele si conceptul intregii carti, lucru care ne-a dat o mult mai mare libertate. Una dintre modurile prin care mi-am pus amprenta personala a fost adaugarea unor pasaje scrise de mina, iar Philippe a creat chiar citeva printese noi pornind de la sugestiile mele. (…) Adultii le-au impus copiilor o lume cu ilustratii corecte, aseptice - o lume simplista. E mai bine sa nu incercam sa-i multumim pe copii sau sa incercam prea mult sa le ghicim gusturile pentru ca avem criterii diferite de ale lor".

Un eseu de Margaret Atwood despre „Minunata lume noua" poate fi citit pe www.cotidianul.ro/select