Stadionul National, fost "23 August", din cadrul Complexului Sportiv Lia Manoliu, va deveni a cincea mare arena sportiva demolata in ultimii 75 de ani, dupa Romcomit, Venus, Unirea si Republicii, informeaza Mediafax. Construit pe gradina unui bulgar care cultiva zarzavat, stadionul de langa a€žElectoaparataj" se afla in acei ani in comuna Cioplea - Dudesti. Capitala nu era, inca, asa de mare... AMINTIRI. Inainte de paradele lui Voinescu, de golurile lui Petschowski si Ozon, de fentele Gascanului Dobrin sau de trasoarele lui Boloni, de plutirea Iolandei Balas sau eseurile lui Florica Murariu, de manifestarile din 23 August sau de concertele lui Michael Jackson sau Depeche Mode, actuala suprafata pe care este construit Complexul Sportiv Lia Manoliu nu facea parte din Bucuresti. Perimetrul se afla in comuna Dudesti-Cioplea. Cea mai mare parte era o gradina de zarzavat, care apartinea unui bulgar, Ivan Gruev, iar restul se afla in proprietatea N. Malaxa Societatea Anonima Romana care, de altfel, a si revendicat terenul in instanta. Mai tarziu a devenit targ de vite si locul unde se tineau celebrele balciuri. NECESITATE. Ideea unui nou stadion a aparut la inceputul anilor '50 si, dupa unele surse, lucrarile au durat cinci luni. In vara anului 1953, Complexul Sportiv "23 August", este inaugurat cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului si Studentilor. Baza sportiva dispunea de un stadion cu o capacitate de 80.000 de spectatori, pista de atletism, precum si de 21 terenuri de antrenament, un lac si doua bazine. In 1976, s-a decis montarea unei instalatii de nocturna, dotata cu tehnologie Siemens si cu o putere a becurilor de 700 de lucsi. Ca urmare a stalpilor, capacitatea stadionului a fost redusa de la circa 80.000 de locuri, la aproximativ 60.000. Primele lucrari de modernizare de mare amploare s-au desfasurat dupa 28 de ani, cu ocazia organizarii Universiadei, in anul 1981. Au fost schimbate gradenele din lemn, pista de atletism pe pamant a fost inlocuita cu una de zgura, suma totala a lucrarilor variind intre 33 si 34 de milioane de lei. Au trebuit sa treaca 22 de ani pentru ca instalatia de nocturna sa fie si ea modernizata. In anul 1998, inaintea Campionatului European de tineret, vechea instalatie a fost inlocuita cu una Phillips, care are peste 1.000 de lucsi. Totodata, prin montarea scaunelor, capacitatea arenei s-a redus din nou cu cateva mii de locuri. EPISODUL DANEMARCA. In istoria sa de 54 de ani, stadionul National a avut parte si de un episod nefericit. La inceputul anului 2003, guvernul s-a implicat in refacerea suprafetei de joc. In anumite zone gazonul a fost decopertat si reinsamantat, insa o ninsoare a dat peste cap planurile firmei. Aflate in criza, autoritatile au imprastiat nisip pe teren pentru a nu acoperi portiunile de pamant. Un an mai tarziu, presedintele Agentiei Nationale pentru Sport, Octavian Morariu, anunta demararea unui proiect de refacere a gazonului si a pistei de atletism, care prevedea si inaltarea suprafetei de joc cu 1,5 metri. Lucrarea, prevazuta a fi data in folosinta in primavara anului 2005, a fost finalizata in anul 2006. Suma initiala a lucrarilor a fost cifrata la 87 de miliarde, ulterior ajungand la 111 miliarde de lei vechi. DEMOLATORUL CAROL al II-lea. In afara stadionului National, de-a lungul timpului alte patru mari arene sportive din Bucuresti, reprezentative pentru fotbalul romanesc, au disparut. Primul arena importanta a Bucurestiului a fost ROMCOMIT, al carui nume venea de la abrevierea Bancii Comerciale Romano-Italiana, care a fost inaugurata in 1923. Stadionul era situat langa Podul Elefterie, intre caminul studentilor, peste Facultatea de Drept. Pe acest stadion isi disputa meciurile echipa cu acelasi nume, condusa Ettore Brunelli. La sfarsitul anului 1924, cluburile Romcomit si Triumf au fuzionat si, din aceasta asociere, a luat fiinta clubul Juventus Bucuresti. La 13 septembrie 1925, CFR Bucuresti si Ujpest Budapesta au disputat primul meci in nocturna din Romania, eveniment repetat a doua zi, la partida dintre aceeasi Ujpest si o alta mare echipa a capitalei in cea vreme, Juventus Bucuresti. In cartea "Glasul rotilor de tren", regretatul Ioan Chirila descria rudimentara instalatie de nocturna: "Un lucru as vrea sa nu uitati: pe Romcomit exista si o instalatie de nocturna. Primitiva si ea, nici vorba, dar era. De-a curmezisul terenului erau intinse noua sau zece fire de sarma, cu cate 7-8 becuri fiecare, la vreo zece-doisprezece metri inaltime. Lumina nu era grozava (...). Partea proasta era ca in timpul jocului se mai spargeau 3-4 becuri, mai ales la degajarile portarilor, si atunci, in pauza, se inalta o scara de zugrav si becurile ardeau din nou". Pe "Romcomit" a jucat si echipa nationala a Romaniei doua meciuri amicale, ambele in 1925: cu Turcia, scor 1-2, si cu Bulgaria, scor 6-1. In anul 1934, cand Juventus promovase in Divizia A, Regele Carol al II-a a decis sa darame stadionul. In locul acestuia a fost ridicata "Cetatea Universitara", complexul studentesc de astazi, de langa Facultatea de Drept. MILITIA NU A MAI VRUT UNIREA. Clubul Unirea Bucuresti si-a construit propria arena in 1924, in imediata apropiere a Garii de Est, iar doi ani mai tarziu, la 1 iunie 1926, a luat fiinta, prin fuziunea dintre Unirea si Tricolorul Bucuresti, una din echipele celebre: Unirea Tricolor Bucuresti, unde a debutat ca fotbalist si Titus Ozon. Echipa cartierului Obor se poate mandri ca pe stadionul sau a avut loc primul meci din campionatul in sistem divizionar. Evenimentul s-a petrecut la 4 septembrie 1932, ocazionat de partida dintre Unirea Tricolor si AMEFA. In 1948, clubul a fost preluat de Ministerul Afacerilor Interne, actualul Minister al Internelor si Reformei Administrative, si botezat Dinamo "B" Bucuresti, iar Dinamo "A" luase locul formatie Ciocanul Bucuresti, fosta Maccabi. Stadionul de langa Gara de Est a fost dat uitari. Ulterior a fost demolat, fiind construite mai multe blocuri. DISPARITIA UNEI LEGENDE. La cinci ani de la inaugurarea stadionului ROMCOMIT, Bucurestiul se "pricopsea" cu o noua arena: Venus, amplasata in spatiul dintre Splaiul Dambovitei si Podul Eroilor, care se numea chiar Podul Venus. Construirea stadionului a fost posibila prin efortul exclusiv al unuia dintre cei mai longevivi presedinti de club din acea vreme: avocatul Alexandru Eladescu. Acesta a vandut o padure, proprietate personala. Venus a fost cea mai titrata echipa din Bucuresti, cu opt titluri de campioana, intre 1920 si 1940. De numele stadionului Venus se leaga si primul cuplaj, organizat la 22 septembrie 1935, cu ocazia partidelor Unirea Tricolor - AMEFA si CFR Bucuresti - Crisana Oradea. In perioada 1937-1939, pe arena Venus s-au disputat majoritatea meciurilor echipelor romanesti din Cupa Europei Centrale, pe zgura, nu pe gazon, precum si cinci finale ale Cupei Romaniei. Dupa instaurarea regimului comunist si a "exterminarii burgheziei", echipa a fost retrogradata in ligile inferioare si, ulterior, s-a desfiintat. In anul 1948, ca urmare a includerii zonei intr-o arie militara, majoritatea cladirilor au fost demolate, inclusiv stadionul Venus. GARAJUL REPUBLICA. Doi dintre cei mai vestiti arhitecti ai vremii, Horia Creanga si Marcel Iancu, pionierii arhitecturii moderne interbelice, s-au ocupat de proiectarea stadionului ONEF, considerat primul stadion modern din Romania. Inaugurarea a avut loc la 9 mai 1926, cu ocazia meciului de rugby dintre echipa Romaniei si cea a armatei franceze, incheiat cu victoria oaspetilor cu scorul de 35-3. Cunoscutul ziarist de rugby, Constantin Zamfir, publica reteta incasarilor in numarul din luna ianuarie a anului 2005 a Magazinului Istoric. "Reteta incasarilor i-a uimit pe organizatori, obtinandu-se din vanzarea biletelor suma de 700.000 de lei. Acestea au avut urmatoarele preturi: rezervate - 200 lei (pentru ofiteri - 60), tribuna - 100 lei, populare (peluze sau in picioare) - 40 lei, soldati si elevi «in uniforma» - 20 lei. Biletele de favoare s-au distribuit doar oficialitatilor, iar ziaristii puteau intra pe baza legitimatiilor. Spre comparatie, amintim ca un ziar costa 5 lei, o pereche de ghete sport din import - 350 lei, iar la cursele de cai castigurile erau intre 5.000 si 25.000 lei". Istoricul Dinu C. Giurescu sustine ca in septembrie 1944 "la stadionul ANEF a avut loc prima adunare comunista convocata de Partidul Comunist Roman, proaspat devenit legal. Cateva mii de oameni au cerut zgomotos demisia guvernului prezidat de generalul Sanatescu, sub simplul pretext ca Guvernul nu a fost in stare sa ceara epurarea". ONEF, devenit ulterior ANEF, a fost primul stadion care avea gazon prevazut cu sistem de drenaj. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, stadionul a fost mistuit de flacari, insa a fost refacut si, la 3 septembrie 1948, a fost redat in folosinta, cu ocazia primei editii a Campionatelor Internationale de Atletism ale Republicii Populare Romane, dar sub un alt nume: "Republicii". Odata cu construirea stadionului stadionului "23 August", "Republicii" a devenit din ce in ce mai rar folosit, pentru ca la inceputul anilor '80 sa "cada", doborat de buldozere, pentru a face loc Casei Poporului. De fapt, pe vechiul amplasament al stadionului Republicii se afla garajul Camerei Deputatilor.