Timp de citeva zile, spre sfirsitul saptaminii trecute, printre copaci cazuti la pamint si atentionari meteo cu cod galben, s-a strecurat cu insistenta in jurnalele de stiri un film despre Romania si despre romani difuzat de postul public de televiziune din Italia (RAI UNO). Cred ca am nimerit de vreo zece ori peste acest film in toata perioada si de fiecare data comentariile ce-l insoteau aveau o tenta alarmista, impanate cu puseuri de orgoliu national si cu mici panseuri despre manipulare. Am vazut si citiva analisti seriosi care si-au dat la fel de insistent cu parerea si care, invariabil, ajungeau la concluzia ca e vorba cu certitudine despre „o actiune concertata". Care va sa zica ne confruntam cu un complot al occidentalilor care vor sa ne faulteze la imagine. Iar acest atac este unul organizat, in care s-ar fi vorbit ziaristii italieni cu primarul Romei si cu politicienii populisti. In fine, nu ma contrazic cu niste autoritati atit de marcante, dar cu toate astea as vrea sa-mi exprim o mica opinie contra. Nu pot sa cred nici in ruptul capului ca cineva „actioneaza concertat" in privinta construirii la nivelul opiniei publice italiene a unei ostilitati fata de romani. Si ma-ntreb daca nu cumva ar fi mai simplu sa ne explicam toata tarasenia asta cu ajutorul relatiei pe care o putem observa pretutindeni intre presa tabloida si nevoia publicului pentru stiri cu violuri, crime, jafuri. Sa ne-amintim ca, in urma cu nici sase luni, presa britanica ataca concertat Romania.