Sa nu ne facem iluzii: ce mi-e rasa, etnia si toate mindriile nationale cind sustinatorii lor dau ochi in ochi cu fetele si cu banii.

Atunci toate palesc, mosul e june; prostul, interesant; hotul poate deveni ins respectabil si ratatul, om de viitor. Vreti sa stiti cum au venit fratii nostri din Peninsula pe la noi? Am avut delicioase experiente personale, asa ca va invit la un mic exercitiu de imaginatie epica. Protagonisti: investitorul bastinas Ilie si asociatul lui, Guido, un peninsular trecut de a doua tinerete care tocmai il descoase pe asociatul sau cind il aude zicind ca un patron trebuie sa fie stram cu angajatii: „Spune, Ilie, ce e stram, ca non conosco stram, vorba asta nu cunosc". „E asa, cind cineva e ca la armata, e o vorba din Banat." „Bine, vom fi stram, e clar."

Stau cu BMW-ul second hand al italianului intr-o localitate, la vreme de amiaza. „Hai sa bem un café", zice Guido dupa mai multe incercari esuate de pronuntie corecta a numelui comunei. Se indreapta spre un bar aflat la marginea soselei din care rasuna foarte tare muzica de-a lui Adrian Copilul Minune. Inauntru sint fel de fel de lucruri ingramadite pe rafturi: de la insecticid la detergenti si de acolo la salam fara soia. Peninsularul se asaza cu un abia ascuns oftat de satisfactie pe un scaun din plastic rosu si asculta cum le zice duios Adrian Copilul Minune, pe urma ii spune direct lui Ilie: „Toate melodiile lui Copilu’ Minune, cum s-ar spune la noi Adriano Bambino Miracoloso, seamana una cu alta, nu e mare deosebire". „Atentie, mio amico", ii zice apoi Guido, „capitalismul nu e cu smangleala, cu ciorditul, cu unsul la gagii si la maharii din birouri". Mult se mira Ilie ca de unde stie Guido vorbele astea. „Stii tu ca vorbele astea provin de la etnia romilor?", il intreaba, si partenerul lui scutura plictisit din umeri, mai apoi se uita atent la fetica de la bar care se arata la masa si-i intreaba daca doresc ceva. „Dorim un café", zice italianul, si fetica isi da seama ca are de-a face cu un strain, asa ca se fisticeste, si el se uita la ea multumit cind o vede cum se pierde cu firea, cum aduce repede o cirpa si sterge masuta rosie din plastic: chiar acum Guido a uitat de affari, fetica e prea de tot zucchero.

Daniel Vighi este scriitor si profesor la Universitatea de Vest din Timisoara.