Ca o ironie a sortii, in toiul campaniei electorale pentru euroalegeri, chiar avem parte de o dezbatere pe teme europene! Dar, din fericire pentru sanatatea morala a partidelor de la noi, aceasta tema nu a fost pusa in discutie de vreun politician. Ea a fost impusa de un fapt divers petrecut la Roma. Prin grija cetateanului Mailat, guvernanti si guvernati am descoperit deja, de doua saptamani, ca suntem cetateni ai Uniunii Europene, cu drepturi de exercitat, dar si cu obligatii de respectat.

O sa treaca. Intr-un fel sau altul, lucrurile se vor calma si noi ne vom intoarce, total, la ale noastre. De fapt, asta este si mesajul, aproape general, al simulacrului de campanie electorala: ei cu ale lor, noi cu ale noastre.

Nu sunt expert in comunicare, asa ca nu-mi propun sa analizez tehnic temele si sloganurile folosite de unii sau de altii. Ca om politic insa, ma rezum, cuminte, la doua concluzii.


In primul rand, "clasei politice" nu pare sa-i pese prea mult de aceste alegeri. Adevaratul frison a avut loc cu ceva vreme in urma, cand s-au facut listele. Unii se doreau pe ele, altii nu stiau cum sa scape, in vreme ce liderii se straduiau sa asigure o poza de familie finala in care competentele inevitabile sa se imbine cat mai armonios cu pilele la fel de imposibil de evitat. Odata depasit acest moment, nimic nu pare sa mai conteze cu adevarat. Se cam stie ponderea fiecarei grupari, se fac ultimele manipulari de sondaje de opinie pe sub mana,  asa ca se cam stie si cine vor fi europarlamentarii. Nu se investeste cine stie ce nici in creativitate, nici in expunere, nici in calitate.


In al doilea rand, partidele abordeaza in campanie teme care sa aduca voturi "la sigur", adica subiecte care n-au nici o legatura cu organismul unde vor merge alesii pe care ii alegem. "Cat de prosti sunt politicienii romani?", "Cine a marit pensiile?", "Care partid mananca mai multi caltabosi?", "De ce gafeaza ministrul de Externe?", "De ce a fost seceta?", "De ce nu apare Basescu la televizor?"
De ani buni, nu avem in dezbatere serioasa vreo tema europeana, asa ca, recunosc, era greu sa atragem atentia in campanie cu astfel de subiecte scoase la iveala abia acum. Desi exista o mare tema europeana care ar fi interesat, cu siguranta, alegatorii: cum modernizam mai rapid Romania cu fondurile fara precedent la care putem avea acces acum? Din pacate, pentru cei care conduc tara, acest lucru e un mister. Cum sa explici publicului ceea ce nici tu nu stii? Nu e mai lesne sa dezvolti teoria caltabosului? Nu e mai usor sa vorbesti in dodii despre a nu stiu cata reforma din sistemul de sanatate?


In tot acest concert, Traian Basescu e solist. Pe fondul unei cacofonii generale, el intoneaza, demn, aria "Toti sunt prosti in afara de mine!". Referendumul impus de el a zadarnicit definitiv oricare sansa de a mai discuta ceva legat de subiect. Mai mult, noi nu vorbim nici despre tema referendumului. Adica despre o problema tehnica. Nu dezbatem daca sistemul electoral propus de Basescu e mai util Romaniei decat cel propus de Guvern. Tema care se discuta e alta: are dreptate Basescu atunci cand spune ca toti ceilalti sunt prosti? De fapt, Traian Basescu ne-a anuntat: "Referendumul nu este al meu". E clar, referendumul este al nostru, al urmasilor nostri si al urmasilor-urmasilor nostri. E vorba despre un fel de patrimoniu national pe care trebuie sa-l ingrijim cu multa atentie.


De fap, asistam la o pierdere de vreme si de bani fara sens. Solutia simpla ar fi ca grupul parlamentar romanesc de la Bruxelles sa fie format doar din Traian Basescu si acelasi cetatean sa devina si comisar european, ca sa terminam cu dualitatea puterii si la Bruxelles. Cand ai un singur om bun si cinstit, nu are rost sa apelezi la altii. Multi istorici si politologi imi vor reprosa ca ceea ce propun eu seamana a dictatura. Dar oare ce e, in ultima instanta, o dictatura adevarata daca nu starea unei societati care a ajuns la concluzia ca un singur om e suficient de bun, frumos, destept si cinstit, incat sa decida singur in toate privintele?