Impasul presei de investigatie

CU DUHUL BLÃ…NDETII
De ceva timp, ma calca pe nervi ca am ajuns sa anticipez inca de duminca ce voi citi in ziare si ce voi vedea la televizor in saptamana viitoare. Asta mi se intampla regulat cand imi beau cafeaua. Ritualul meu este ca prima sorbitura de cafea coincide cu deschiderea mail-ului. Sunt curios doar ce nazdravanie isi scoate cornitele din mailbox. Invariabil, trebuie sa fie vreun comunicat-dezvaluire de la vreo organizatie civica sau de la un partidulet, care ne va spune biografia nesecreta a vreunui securist pripasit in preajma presedintelui sau detaliile unor afaceri oneroase din anturajul premierului. Ne sunt serviti clerici turnatori, Udrea, Casuneanu, Liiceanu, Stolojan, Fenechiu, Taher sau Boc, cu subiect si predicat. Ca sa nu ne mai pierdem timpul cu interpretari si sa degustam purcelul de lapte pus direct pe tava, cu marul in gura. Ce urmeaza? Pofta buna! Incepand de pe la ora 14:00, suferindele jurnale de stiri primesc o perfuzie proaspata si incep sa se ingrase pana spre seara, cand regimentul de nevorbiti e convocat si planificat la analize si sinteze in direct. In asta vreme, echipele de serviciu de la ziare isi consulta agendele de telefon, pentru a obtine cuvenitele declaratii, fara de care nu se poate, aceiasi lideri politici si formatori de opinie isi petrec dupa-amiaza zilei de duminica dand aceleasi declaratii la toata hoarda flamanda de ghilimele. Asa incat ancheta colectiva inceputa duminica dospeste ca o paine luni, presa se asaza corespunzator interesului "pro" si "contra", replicile succinte din ziare sunt dezvoltate la televizor pana la talk-show-urile de seara, ziua de marti fiind consacrata aprofundarii temelor iar cea de miercuri, replicilor la contra-replici si abia joi putem respira cu gandul ca s-a dus saptamana, vine week-end-ul incununat, desigur, de
mail-ul salvator de duminica viitoare.


Asa se face ca dezvaluirea semnata de-un ciuvica sau de-o gusa, un arici sau o papusa, se bucura de notorietate maxima si e cunoscuta din Berceni pana la Cucuietii din Deal, iar filozofemele inteleptilor tarii pe care ea le provoaca ii aduc uneori notorietate si peste hotare. In mod cam grosolan, recunosc, am conturat ceea ce defineste, in opinia mea, presa de investigatie din Romania la acest moment. Si ii numesc pe autorii comunicatelor cu pricina drept "cei mai notorii jurnalisti de investigatii", carora li se alatura, periodic, DNA, Internele sau vreun serviciu mai mult sau mai putin secret care produce si disemineaza uneori marfuri de aceeasi calitate. Simpatic la aceste asa-numite "anchete" e ca toata lumea stie de la bun inceput cui servesc, iar breasla jurnalistica se pozitioneaza fata de ele asa cum dicteaza politicile editoriale. Ca intr-un joc de societate, o "baza" cu multi jucatori. Invariabil, miza fiecarei "dezvaluiri" e una politica. Deloc simpatic, insa, e faptul ca un asemenea "jurnalism de investigatie", care nu are absolut nimic de-a face cu gazetaria, aduce avantaje tactice clanurilor politice sau grupurilor de presiune economice, in vreme ce sapa, iremediabil, la radacina, credibilitatea mass-media.


Publicul are putina incredere in investigatiile de presa, pentru ca se intreaba din capul locului "cine le-a comandat" sau "cine le-a platit". Jurnalistii insisi sunt neincrezatori fiindca in prea multe redactii subiectele anchetelor poposesc intre coperti, preambalate, ca supele la plic, pe care e destul sa le arunci in oala si sa le ornezi cu o frunza de patrunjel pentru a le servi la masa pe post de delicatese.
Da, presa noastra nu prea e ecologica. Contine E-uri nespecificate pe eticheta. Intr-o confuzie prea bine intretinuta pentru a fi intamplatoare, se boteaza "investigatie" privirea indiscreta a paparazzi-lor sub rochiile starletelor. Asta NU e investigatie. Nici dosarul "exclusiv", livrat cui trebuie de adversarul "subiectului", NU e investigatie. Dar telenovelele de noapte care au confiscat fapte de viata si de moarte, transformandu-le in dramolete cu participarea publicului, se cheama investigatii? NU, in nici un caz! Sunt hamburgeri nesanatosi care, infulecati la fiecare masa, te fac sa devii gras, lenes si prost. Asa stau lucrurile. Culmea e ca fiecare ziar serios, din Capitala si din provincie, are buni reporteri de investigatie, care produc anchete "pe bune". Insa rivalitatile dintre publicatii si trusturi fac ca subiectele sanatoase si generoase sa nu fie nici preluate, nici incurajate, ci mai curand sa fie musamalizate. Culmea e ca Romania abunda de teme grave si totodata ofertante. De la practicile murdare ale marilor furnizori de medicamente, la piata alimentara, energetica, achizitiile publice, subiecte unul si unul, o lista infinita... Din pacate, anchetele de anvergura mananca timp si bani, iar politica redactiilor este "ieftin si repede". Campioane sunt televiziunile, care ocolesc ca Dracua€™ tamaia acest gen jurnalistic. S-ar fi bucurat toate sa-l difuzeze pe Remes cu caltabosi-n brate, dar... sa primeasca imaginile de la altii. Marile televiziuni si ziare ale lumii cheltuiesc sume insemnate pe investigatii care dureaza luni intregi. Iar efectele materialelor jurnalistice sunt pe masura. Ale noastre savureaza, ca porcul trufele, pseudoproductii jurnalistice. Sunt fericite ca le dau prilejul limbricilor politici si chibitilor profesionisti sa isi exhibe umorile.

O fi ceva mai penibil pe lumea asta ca prostia narcisista?

---

Despre autor: