Pentru cei ne­su­pusi, trebu­inta de a visa este singura forma de su­pra­vie­tuire. (a€¦) Am avut cateva vise si unele s-au adeverit. Unul dintre ele era pe vremea cand eram dom­ni­soara, despre ce trebuie sa fac sa de­vin o artista mare (...)  Ma uit la albumele cu fo­to­grafii de familie. Caut intre ele, anume, figura tatalui meu la varste diferite. Acum, cand el nu mai este cu noi, aici, pe acest plan astral, il caut dincolo de amintiri subiective. Iata-l la premiera baletului "Iancu Jianu" in 1965, pe sce­na Operei Romane din Bucu­resti, alaturi de maestrul coregraf Oleg Danovschi, de in­com­parabilii balerini Irinel Liciu, Gabriel Popescu, Va­len­tina Massini.   ELITA. Iata-ne prin a€™67 in fata bradului de Craciun: eu il tin in brate pe Fanel mo­ta­nul, tata tine pe brat un leu de plus, mama la mijloc ne tine de brat pe amandoi. Iata-l pe scena Atheneului Ro­man, la repetitia lucrarii ­Thalassa, sau pe scena salii de concerte Radio, dand ma­na cu dirijo­rul Emanuel Elenescu, la apla­u­ze­le pentru lu­cra­rea mea fa­vo­ri­ta, "Bucurestii de alta­da­taa€™. Iata-l in fata Uni­u­n­ii Com­po­zi­torilor din Danemarca ala­turi de Ion Du­mi­tres­cu si de Laurentiu Profeta. Iata-l aca­sa, la una din multele "mese" date de ma­ma, ala­­turi de ru­de, prieteni si cu­nos­cuti. In poze mici alb-ne­gru, din acelea zimtate, zam­bim toti, fata langa fata. Iata-ne prin a€™54 in fata acva­riului cu cei doi pesti aurii Go­gu si Mita sau in pi­cio­are langa mama, care imi da­dea mie primele lectii de pi­an. Iata-l la Pelisor sau la Mo­go­soaia, pe vremea cand artistii aveau asigurate locuri la case de creatie si odihna cu civili­z­a­ta cazare si cantina conve­na­bila, alaturi de elita cul­tu­rii ro­ma­nesti: Eu­gen Lo­vi­nes­cu, Fa­nus Neagu, Pi­li­uta... Ia­ta-l cu studentii in clasa la Con­ser­va­torul de Muzica din Bu­cu­resti sau la una din se­dintele de miercuri la Uniu­nea Compozitorilor din Bucu­resti, cu­noscuta drept Mu­zeul Enes­cu sau "Ca­sa cu Lei" de pe Calea Victoriei. Iata-l pri­mind una din mul­tele de­co­ra­tii de Stat, sincer emotionat. Sau iata-l in stra­inatate, in ca­la­to­rie par­ti­cu­lara cu ma­ma, ca­rand in va­liza un vesnic salam de Si­biu indiferent ca se aflau in fa­ta Muzeului Louvru sau pe stra­zile dezgropatului Pompei. Sau iata-l prin 1947 la lo­god­na cu mama, alaturi de pri­e­tenul sau, maestrul Ion Voicu, cel care avea sa inregis­treze primul, in studiourile Radio, nemuritoarea "Serenada pentru vioara si pian".   NE­MU­RITORUL. Imi pare rau ca nu exista nici o fo­to­grafie a parintilor mei la Con­ser­vatorul Regal de Muzica, studenti la clasa maestrului Jora, pe vremea cand s-au indragostit, cand s-a creat "Se­re­nada"... Dar iata-l pe adolescentul Mircea Chiriac, inaltand "zmeul" alaturi de doi prieteni; se gandea tatal meu pe atunci ca zmeul acela de hartie cu pan­glici lungi, colorate, pro­babil, se va inalta intr-ade­var atat de sus? Ma uit la toate aces­te foto­grafii si ma intreb pen­tru a mia oara: "Doamne, cu cine seamana tatal meu?!": Deodata stiu! Cu actorul Adrian Paul din serialul de televi­ziune "Ne­mu­ritorul". Seamana leit! Si-mi dau seama ca, intocmai personajului din film, prun­cul botezat ortodox Mir­cea Chiriac a taiat de-a lungul vie­tii, cu firea lui lup­ta­toare, cu lup­ta lui de a-si realiza talentul mu­zical, cu talentul muzical dat lui de Dumnezeu, ca un adevarat nemuritor, ca­pe­te­le fioroase ale multor opinteli ale sortii in incercarea de a nu-i permite sa-si indeplineas­ca Destinul. Insa, ca un Nemuritor ade­va­rat, a reusit taierea celui mai had dintre capetele rau­voi­toare: acela al Mortii prin Uitare.  DEZIDERAT.Vechii egipteni aveau o vor­ba: "Po­me­neste-ma si voi trai!". Po­me­nindu-l pe tatal meu, el va trai nu numai in sufletul ce­lor care l-au cunoscut, ci in amin­tirea celor care se vor bu­cu­ra ascultand acest album. Va trai in toti iubitorii de Muzica Mare (...) Daca ar fi sa-i multumesc anume pentru ceva, i-as mul­tu­mi ca mi-a fost un exemplu viu al adevarului, ca Viata trebuie traita cu "schepsis", cu folos, cu utilitate, dar pentru a im­pli­ni acest deziderat e nevoie sa fii solid si tare ca o stanca! (...)    SUPRAVIETUIREA. Un pseudonim este un alt fel de carte de vizita, una simbo­lica. Ne prezentam in jurul nos­tru printr-o explicatie: am aflat cine sunt, stiu cine vreau sa de­­vin. Eu sunt Agar, sclava egipteana care, fara sa fi avut vreo vina sau vreun me­rit, i-a da­ruit lui Avraam un fiu, ina­in­tea sotiei sale Sarah. Apoi, a fost alungata. Dumne­zeu a bi­ne­voit ca ea sa su­pra­vietuiasca im­preuna cu fiul ei traversarii de­sertului, de­ve­nind astfel stra­moasa unui neam nou de oa­­meni. La ran­dul meu, as vrea sa devin mai­ca unui neam de oameni care doresc sa im­par­taseasca si al­tora, in sinceri­tate, ceea ce au invatat din gre­selile trecutului. Pentru ca au su­pra­vietuit cu folos propriului destin. In ce­le din ur­ma, pseudo­nimul este un ca­mu­f­laj pe vreme de razboi. Ma refer mai ales la razboiul Omului cu Raul. Cu principiul rau­lui. Atunci, mas­ca noastra sea­mana cu valul de dantela pe care unele femei cre­dincioase si-l pun pe cap atunci cand in­tra in Biserica. E acelasi lucru cu salul de lana, cu tichia sau palaria cu care bar­batii se aco­pera cand intra in orice fel de Templu in care se con­sidera o forma de respect sa te prezinti in fa­ta lui Dumnezeu cu capul aco­perit. Nu spun ca cei care, dim­potriva, isi descopera ca­pul in fata lui Dumnezeu cu pro­fund respect nu s-au apro­piat cu Credinta de Dumnezeu. (...) Unora dintre noi ni se ofe­ra protectie in fata Raului: ne ascunde Dumnezeu pana tre­ce urgia. Numai El stie pe cine alege ca sa-l as­cun­da. Si de ce. Doamne, ascun­de-ma sub acest pseudonim: Corinne Agar!  Fragmente din "Cautand iubirea"      "Viata isi are rostul ei si fiecare dintre noi isi poate gasi acest rost daca vrea sa fie util celor din jurul sau cu indiferent ce talent, in­demanare sau abilitate il va fi inzestrat la nas­tere Bunul Dumnezeu" Corinne Agar     Cititi si a€¢ O opera completa a€¢ In fata oglinzii a€¢ Decoratia ce nu poate cocli a€¢ Are steaua ei a€¢ De pe ecran a€¢ Emotii pe scena a€¢ Soarta dirijorului a€¢ Ce suflet mare! a€¢ Calca bine silaba! a€¢ Lumea Euterpei a€¢ a€žO iubesc!" a€¢ Trenul de Nürnberg a€¢ La panda a€¢ Mesaj subliminal a€¢ Cautand iubirea a€¢ Amintiri de pe etajera sufletului a€¢ Natura vie cu bikini si chelner a€¢ Marile premii