In a€™92 si-a descoperit talentul pentru o meserie la care tine foarte mult, aceea de a comenta sport. "Daca ar fi sa dau un sfat: «Cautati-va talentele ascunse pentru ca le aveti»", spune indragitul comentator sportiv. Adrian Fetecau implineste astazi 50 de ani.

"Fericirea se masoara doar in clipe..." "Din fericire, acum, cand implinesc jumatate de veac, am o perioada incredibil de densa. Sunt convins ca va veni si o perioada cand ma voi uita la telefon si ma voi intreba de ce nu mai suna. Acum suna continuu si asta nu e rau. Este un paradox al societatii in care traim: te vaiti de lipsa de timp, dar important este sa fii cat mai ocupat. Sunt ocupat cu proiectele grupului Voua, care este o constanta a existentei mele de 25 de ani. Implinesc 50 de ani dintre care 25 sunt investiti in Voua. Am implinit 4 ani de aparitii zilnice la National TV. Sunt ocupat cu reluarea seriei a treia a serialului «Baronii». Vreau sa punem in scena a doua piesa de teatru a grupului Voua care se va numi «Stapanul ciolanului», dupa prima care a avut un succes major anul trecut, «O matusa pierduta». De asemenea, ne gandim si la un film artistic. Apoi, sunt ocupat cu nebunia boxului. Anul acesta am avut cateva satisfactii profesionale majore. Am comentat trei meciuri in Canada ale pugilistilor nostri de top, Adrian Diaconu si Lucian Bute, dintre care doua in exclusivitate pentru Romania. Cea mai importanta latura a existentei mele este faptul ca mi-am gasit linistea in sanul familiei. Mobilul existentei mele se numeste Irina, fetita mea. La 11 ani si jumatate este in al saptelea an de tenis la Dinamo si cea mai mare dorinta a mea este sa faca cariera in acest sport. Cele mai mari mustrari pe care mi le fac sunt referitoare la prieteni. Am avut o strangere de inima cand am investit incredere si cand am constatat ca am fost tradat. Pentru mine prietenia este sfanta. Am o vorba: «Loviturile primite de la prieteni au fost multe mai dureroase decat cele primite din partea femeilor». Prietenia este o notiune pe cale de disparitie si sufar din acest motiv. Nu pot sa ma mustru pentru aventurile tineretii pe care le voi reflecta intr-o carte care va aparea anul viitor «Paradisul trist». Consider ca ele fac parte din tineretea mea. Cred in Cineva de Sus care le rostuieste pe toate. Am convingerea ca intr-un moment dificil Cineva imi va lumina mintea. Sunt un om care a facut fata destinului cu bune si cu rele. Am trait si momente in care nu am crezut ca o sa ma scol, dar am trait si clipe de fericire pentru ca, din pacate, fericirea nu se poate masura decat in clipe...

O data cu trecerea timpului am devenit mai intelept. Iau oamenii asa cum sunt si nu mai incerc de mult sa-i mai schimb. Intelepciunea vine din pacate cu trecerea anilor, dar incerc in anumite momente sa mai copilaresc."