Liderii sint moase, familia s-a transformat in articol de lux, tocilarii conduc lumea, in timp ce cu totii ne inchinam excesului. Asa arata satul global de azi, sustin autorii cartii „Funky Business".

Volumul „Funky Business. Talentul face capitalul sa danseze", scris de Jonas Ridderstrale si Kjell Nordström, scos pe piata romaneasca de Editura Publica, se mindreste inca de pe coperta cu faptul ca, pe linga statutul sau de best-seller, este si „numarul 16 in topul celor mai bune carti de business din toate timpurile". In prefata, actorii recunosc fatis ca e vorba despre o carte din familia „ajuta-te singur", iar domeniul in care vor sa te consilieze este „alegerea", pe care o vad ca fiind absolut obligatorie pentru fiecare individ contemporan.

Ridderstrale si Nordström folosesc de-a lungul cartii un ton emfatic si, in general, trateaza cititorul cu imperativul si cu fraze scurte, taioase. Compensatia este ca incearca sa il angajeze in lectura textului prin aceasta adresare directa si informala, de exemplu luindu-l la rost despre ultima data cind a frecventat un bar de lesbiene. Nu se incurca prea mult cu explicarea motivelor pentru care trebuie sa faci cum zic ei, dar ilustreaza totul cu exemple din belsug din istoria managementului, vezi directorul Virgin, cel al IKEA sau echipa de top de la Coca-Cola, iar, cind au de prezentat o stare de fapt, spun sus si tare „este" fara sa isi bata capul sa explice de ce. Imprumutind deopotriva din vocabularul comunismului - cei doi autori cred ca Marx avea dreptate in privinta revolutiei, care e in curs de desfasurare aici si acum - si din cel neoliberal, dar folosind ambele surse in-tr-un mod cit se poate de nepretentios cu putinta, recomanda retete si pentru dezvoltarea personala, si pentru cea organizationala.

Pe scurt, premisele succesului sint autodefinirea si gindirea creativa - anormalitatea creeaza monopoluri -, iar munca trebuie practicata doar atit cit sa nu sleiasca individul. Nu lipseste o perspectiva cinica: se afirma hegemonia vidului spiritual, tot ce ne pune in miscare se reduce la sex si cumparaturi, iar nevoile emotionale ale noului tip de client, „Imparatul dictatorilor", au precedenta asupra celor rationale. „Contractul tau esti tu", definesc Ridderstrale si Nordström relatia omului funky cu propria individualitate, punctind si faptul ca ne tribalizam si ca noua noastra biserica e televiziunea.

In astfel de vremuri salbatice, liderul trebuie sa fie moasa, creator de nesiguranta (astfel isi „elibereaza" subalternii), plus moderator de televiziune care sa vorbeasca cu angajatii in pilde si exemple personale, tratindu-i totodata ca pe voluntari. Corporatiile pachidermice mor vazind cu ochii, cele mici sau fragmentate sint calea inspre propasire, iar organizatia ar trebui sa dea incolo ierarhia pe heterarhie (schimbind astfel pozitia de sef cu cea de subaltern in functie de proiect), iar locul de munca ideal este o statie de alimentare a creierelor. Astfel de informatii sint comunicate percutant si sustinute de note, tabeluri, desene si fotografii, dar si punerea in pagina faciliteaza lectura, textul fiind frecvent intrerupt si de highlight-uri.