Tiganii pot fi priviti ca ultimul val migrator venit in Europa - care insa are o caracteristica speciala, aceea a nonviolentei. Stepele Asiei au trimis in repetate randuri hoarde care si-au croit drum cu sabia prin ramasitele Imperiului Roman. Tiganii s-au insinuat in Europa pe tacute, ceata dupa ceata - mai degraba starnind mila prin saracia extrema, decat spaima starnita de vandali, goti sau longobarzi.
La data venirii tiganilor - undeva prin secolul al XIV-lea - amintirea Imperiului Roman facea ca Europa sa fie inca un teritoriu al liberei circulatii. Incet-incet, de la mentionari sporadice in cronici, tiganii devin din ce in ce mai prezenti in peisajul european. Regele Ungariei. Sigismund de Luxemburg, pleaca urechea la legendele din epoca, prin care se sustinea ca tiganii ar fi fie cei care au facut cuiele care l-a tintuit pe Iisus Hristos pe cruce, fie ca au fost chiar calaii - in orice caz avea un pacat de ispasit. Sigismund acorda la 1423 unei cete de tigani o scrisoare care le permite sa umble liber prin regatul sau timp de sapte ani, in calitate de pelerini care doresc sa-si ispaseasca pacatele. Unul dintre cei mai valorosi istorici ai tiganilor, scotianul Angus Frazer, numeste acest pelerinaj "marea smecherie". Profitand de sprijinul acordat pelerinilor, cetele de tigani si salvconductele se inmultesc peste masura, iar orasele din Italia, Germania si Franta sunt asaltate de cete care solicitau sprijin pentru pelerinaj. Primarii si consiliile locale satisfac initial cererile tiganilor - insa dupa cateva zeci de ani povestea cu pelerinajul nu mai este crezuta si apare o reactie de respingere. Din ce in ce mai putine orase sunt dispuse sa permita cetelor nomade sa se aseze la periferii. Ba chiar mai mult, in Germania incep sa fie organizate "vanatori de tigani", destinate alungarii acestor nedoriti.
In estul Europei s-a intamplat un fenomen opus: in principatele romane, tiganii au fost transformati in robi si tintuiti pe loc in cadrul frontierelor existente. In Imperiul Otoman - care cuprindea Serbia, Bulgaria si Grecia de azi - tiganii s-au bucurat de privilegii si libertate de circulatie. La fel, in Polonia, Ungaria si Rusia, tiganii au fost primiti si acceptati - desi cu momente de retinere.
Pana in secolul al XVIII-lea tiganii nu au intrat foarte mult in atentia autoritatilor. Insa epoca iluminismului habsburgic a adus primele abordari in ceea ce priveste tiganii din imperiu. Initial, sub Maria Tereza, s-a propus un set de masuri - care trebuiau aplicate la nevoie cu forta! - menite sa-i dizolve pe tigani in marea masa a taranimii: igienizare, scolarizare si incadrare in munca. O masura aparte a fost cea a schimbarii numelui: in loc de tigani erau numiti "tarani/ maghiari noi", iar cea mai extrema masura a fost cea a interzicerii folosirii limbii tiganesti. O a doua abordare a fost cea a expulzarii tuturor tiganilor din Imperiul Habsburgic. Masurile prevazute nu au putut fi puse in aplicare de statul inca slab al habsburgilor. Insa secolul al XX-lea si eficientizarea statului au facut posibila punerea in aplicarea a ideii neomenesti de exterminare a tiganilor.
In prezent, birocratia de la Bruxelles se crede in stare sa realizeze primul program habsburgic - cel al igienizarii, scolarizarii si ocuparii prin munca. Insa, in loc de indeplinirea acestui program, vedem o revenire - cel putin in Italia - la mentalitatea si masurile medievale de expulzare. Inca o data, repetarea istoriei se dovedeste stupida.