Pe strada Spatarului, care pastreaza vii urmele mai multor epoci, aproape de Biserica Armeneasca, e usor de gasit drumul spre un loc in care nu razbate deloc zgomotul orasului. Cei mai castigati ar fi, poate, cei pentru care urbea lui Bucur este infernul in care traiesc zi de zi. Daca ar ajunge in Casa Melik, ar putea descoperi o dimensiune ascunsa in istoria orasului, rar prezenta in putinele pliante despre Bucuresti.
Intrand in cea mai veche constructie civila de pe Spatarului nr. 22 intr-o dimineata de noiembrie, intr-o zi in care accesul publicului era gratuit, am descoperit nu atat o vasta colectie de arta, cat mai ales o cladire ca o bijuterie sobra care nu a imbatranit in cei mai mult de doua sute de ani pe care I-a trait. In 2007, casa dregatorului din Tara Romaneasca, construita candva intre 1750 si 1760, renovata de un boier armean in 1822, este muzeu-satelit al Muzeului National de Arta al Romaniei, cunoscut sub numele de Muzeul "Theodor Pallady"
Singur in muzeu
Intr-un interval de aproape doua ore, nu am intalnit nici un alt vizitator, desi, repet, accesul era gratuit. Ceea ce este si anormal, si intristator... Auzind doar scartaitul parchetului si soaptele paznicilor, am admirat, in lumina discreta de toamna, cateva dintre cele mai cunoscute tablouri ale lui Theodor Pallady, obiecte de arta orientala, piese renascentiste italiene, piese de mobilier de la Dijon sau Fontainebleau.
Din 1994, cand s-a redeschis, casa este o gazda discreta pentru pentru colectia Serafima si Gheorghe Raut, care poarta insemnele prieteniei si ale admiratiei nobilului moldovean pentru Theodor Pallady, impreuna cu care a locuit la Paris in prima jumatate a secolului trecut. Fiecare piesa a colectiei, amplasata in cele opt sali ale muzeului, participa la un intreg al carui farmec este luminat de razele reci care patrund prin ferestre. Gradina care inconjoara casa este o componenta importanta a acestui intreg. Vazuta din cerdacul de la etaj, unde stau un fel de sevalete folosite de copiii care se initiaza in artele plastice aici in fiecare dimineata de sambata, este ea insasi o opera de arta. Desi este noimbrie, trandafirii sunt inca infloriti.
Putina istorie
Pana la sfarsitul anilor '60, cand colectionarul Gheorghe Raut i-a donat statului roman aceasta colectie si lucrarile din atelierul parizian al lui Theodor Pallady, casa, reprezentativa pentru arhitectura romaneasca traditionala, a trecut prin multe. Negustorul armean care a cumparat-o dupa moartea primului stapan si a renovat-o in spiritul personalitatii ei initiale i-a oferit-o mai apoi fiului sau ca dar de nunta. Fiica acestuia s-a casatorit cu Jacob Melik, care, dupa initierea in arhitectura la Paris, a revenit in tara in 1844, la chemarea lui Barbu Stirbei, gata sa se angajeze in miscarea revolutionara din 1848. Dupa participarea in delegatia (Nicolae Balcescu, Ion Bratianu etc.) care a pledat pentru doleantele tarii la Constantinopol, pentru Jacob Melik a urmat exilul. Dupa noua ani, la revenirea in tara, a gasit o ruina pe care a readus-o la viata. Mai tarziu, dupa moartea sotului, casa i-a revenit comunitatii armenesti, datorita testamentului sotiei supravietuitoare, care a pierit in incendiul din 1913.
Dupa inca o restaurare, realizata la initiative unui altui membru al familiei, proprietatea a fost donata Municipiului Bucuresti. Iar intalnirea dintre Colectia Raut si Casa Melik a avut loc in 1971.
La Paris prin Spatarului, nr. 22
Inca de la intrarea in Casa Melik veti ajunge, de fapt, si la Parisul cel mai cunoscut, acela al inceputului de secol 20. "Vedere din Place Dauphine", unul dintre tablourile consacrate ale lui Theodor Pallady, va va intampina inainte sa urcati pe scara interioara spre salonul in care sunt expuse elegant si simplu numeroase desene pe care artistul le-a facut in anii petrecuti in capitala Frantei. Pe usa deschisa a salonului care gazduieste expozitii cu astfel de lucrari scria, tot simplu,"Valente stilistice in opera lui Theodor Pallady". De la restauratoarea cu care am vorbit am aflat ca, din cele 800 de desene ale artistului, depozitate la Muzeul Colectiilor, se expune periodic o selectie.
Peisajele pariziene, nudurile si portretelui pictorului roman arata distanta pe care acesta a pastrat-o fata de dominantele epocii sale, neadearand la Art Nouveau sau Scoala de la Paris. In linistea din Spatarului nr. 22, tulburata, cum am aflat, si de 20-30 de vizitator pe zi, in cazurile cele mai fericite, exponatele va vor trimite si pe strazile Parisului. Si cand iesiti inapoi in bulevard, poate o sa vi se para ca vedeti altceva.