Incendiara iubire a Marthei Bibescu

In urma cu 101 ani, Guvernul britanic, de comun acord cu autoritatile romane, decidea distrugerea puturilor petroliere din Valea Prahovei. In noiembrie 1916, caderea Bucurestiului sub ocupatie germana era iminenta. Evacuarea capitalei incepuse deja de cateva saptamani. Tezaurul Romaniei fusese trimis, spre pastrare, in Rusia. Pentru soarta razboiului, aurul negru era, insa, mai important. Germanii trebuiau impiedicati cu orice pret sa puna mana pe petrolul romanesc. Londra il insarcineaza sa rezolve problema pe colonelul Christopher Birdwood Thompson, atasatul militar al legatiei britanice de la Bucuresti. Acesta va coordona un grup de sabotori, secundati de un detasament al armatei romane aflat sub comanda Printului George Valentin Bibescu. Intre printul roman si militarul englez exista o stranie relatie personala: unul era sotul, iar celalalt amantul fascinantei Martha Bibescu. Acest triunghi conjugal a jucat un rol important in anii primului razboi mondial, aflandu-se la originea multor decizii de culise si mereu in mijlocul evenimentelor.
Un mariaj neconventional
Sotii Martha si George Valentin Bibescu l-au cunoscut pe colonelul Christopher Thompson in primavara lui 1915, la putin timp dupa ce acesta sosise la post in Bucuresti. Militarul britanic o remarcase pe frumoasa printesa la un concert la Cotroceni. Acolo a vazut-o prima oara, pasind la bratul Regelui Ferdinand, intr-o somptuoasa rochie de catifea neagra si purtand la gat celebrele smaralde ale familiei. O aparitie atat de spectaculoasa, incat Thompson si-a pierdut calmul englezesc. Observandu-i ochiadele insistente, Eliza Bratianu a remarcat: "Colonelul asta britanic o sa ramana cu ochii crucisi".
Si totusi, Christopher Thompson nu era un barbat usor de impresionat. Se apropia de 40 de ani si avea in spate o stralucita cariera militara, care il purtase din Africa de Sud pana in Balcani. Fiu, nepot si stranepot de generali, fusese el insusi recompensat cu cinci medalii de razboi si trei decoratii. Inteligent si cultivat, stia sa straluceasca si in saloane, nu doar pe campul de lupta. De aceea fusese trimis la Bucuresti, cu misiunea de a convinge autoritatile romane sa renunte la neutralitate, alaturandu-se Marii Britanii si Frantei. Ajuns aici, era inevitabil sa o intalneasca pe Martha Bibescu, care atragea ca un magnet in jurul ei personajele cele mai influente ale timpului.
Christopher Thompson era celibatar, dar femeia de care s-a indragostit iremediabil era maritata de peste 13 ani. Mariajul sotilor Bibescu era, insa, unul neconventional. Se casatorisera foarte tineri, din dragoste. El avea 22 de ani, ea 17 (dupa alte surse, numai 15). Inca adolescenta, Martha a fost profund dezamagita de viata conjugala. Nasterea fiicei ei, un an dupa nunta, a fost extrem de dificila si a traumatizat-o grav. Dupa lungi perioade tensionate, relatia dintre cei doi soti s-a transformat in cele din urma intr-o calda camaraderie, fiecare cautandu-si, insa, consolarea in afara casniciei. In 1915, George Valentin Bibescu isi castigase deja reputatia de mare crai, dar nici Martha nu ramasese insensibila la insistentele unora dintre admiratorii ei.
Placere si datorie
"Bucurestii pareau un balci la care se scosese la mezat neutralitatea Romaniei" - avea sa-si aminteasca Martha Bibescu atmosfera anului 1915. Era, cu siguranta, printre martorii cei mai avizati. La Palatul ei de la Mogosoaia se intalneau pentru discutii informale reprezentanti ai tuturor beligerantilor, politicieni si militari, diplomati si agenti secreti. Chiar si Regele Ferdinand, sau Regina Maria treceau cateodata pe acolo. Gazda perfecta, Martha Bibescu stia sa-i faca pe toti sa se simta bine. "Ca loc in care se puteau culege informatii si influenta politicienii tarii, salonul Marthei a avut o valoare inestimabila pentru colonelul Thomson" - remarca Christine Sutherland intr-o biografie a printesei, adaugand: "A fost o ocazie unica de a imbina placerea cu datoria".
Nici lui Thomson nu ii mai era, insa, indiferent interesul Romaniei. El il aproba pe Bratianu, care cerea garantii si punea conditii pentru a implica tara in razboi. "O nota discordanta in atmosfera de interventionism grabit ce caracteriza pe atunci cercurile favorabile Aliatilor" - nota Martha Bibescu. Atitudinea colonelului britanic era intr-adevar surprinzatoare. In fond, fusese trimis de Londra tocmai pentru a precipita intrarea Romaniei in razboi. O explicatie ar putea oferi o insemnare fugara din jurnalul Marthei: "Asta seara, eu si Kit singuri la Mogosoaia. Trandafiri rosii... S-ar putea oare ca, intr-o buna zi, sa fiu sotia unui englez?"
Incendiul de la Posada
In septembrie 1915, colonelul Thompson a rugat-o pe Martha Bibescu sa-l ajute sa puna la adapost niste documente importante, care trebuiau ferite de priviri indiscrete. Thomson era convins ca acestea nu erau in siguranta in interiorul Misiunii britanice de la Bucuresti. Martha i-a propus sa le ascunda la cealalta resedinta a Bibestilor, de la Posada. George Valentin si-a dat acordul.
In ziua de 15 septembrie 1915, colonelul Thomson impreuna cu Frank Rattingen - prim secretar al Misiunii Britanice de la Bucuresti - soseau la Posada intr-un automobil incarcat cu cutii de carton. Acestea au fost descarcate, in vazul tuturor, si depozitate in mansarda corpului principal al castelului, chiar deasupra bibliotecii. Zece zile mai tarziu, un incendiu devastator izbucneste la Posada. Cand sosesc in graba, din Capitala, sotii Bibescu nu pot decat sa constate dezastrul. Splendida lor proprietate este o ruina. Odata cu documentele guvernului britanic, focul a mistuit tablouri valoroase, mobilier scump, covoare aduse din Persia, carti pretioase. Pagubele sunt imense. Din fericire nu sunt victime omenesti. Numai Pat, motanul siamez pe care Martha Bibescu il adora, este gasit carbonizat. Sosit la fata locului, colonelul Thompson noteaza: "violenta focului si coloratia flacarilor lasa sa se creada ca este vorba despre un incendiu criminal, aprins fara indoiala pentru distrugerea documentelor..."
Un an mai tarziu, Christopher Thompson si Printul Bibescu aveau sa se regaseasca in fata unui alt incendiu, infinit mai devastator.
Infern pe Valea Prahovei
In noiembrie 1916, dupa numai trei luni de razboi, doua treimi din teritoriul Romaniei se afla deja sub ocupatie germana. Caderea Bucurestiului era o chestiune de zile.
Generalul Radu Rosetti nota in memoriile sale: "Odata cu celelalte masuri in vederea evacuarii, s-a hotarat, la cererea Intelegerii, distrugerea puturilor si a rafinariilor de petrol. Thompson, colonelul (John Norton) Griffiths si George Valentin Bibescu, ajutati de echipe de specialisti, sunt insarcinati cu executarea distrugerilor. Acestea s-au executat in Valea Prahovei, mai cu seama in zilele de 20 si 21 noiembrie, 3 si 4 decembrie."
Autoritatile britanice se angajasera sa suporte paguba, asa ca operatiunea a obtinut si acceptul responsabililor marilor companii straine care controlau aceasta industrie. Directorul de la Standard Oil a comentat: "E o risipa condamnabila, dar, de vreme ce Guvernul britanic plateste... Dumnezeu a facut petrolul sa fie ars. Mai curand sau mai tarziu, cand si unde arde - mi-e tot una din moment ce mi-l platesti."
Cu toate acestea, operatiunile sunt dificile si primejdioase. Cand grupul ataca rafinariile si rezervoarele de la Ploiesti, trupele germane patrunsesera deja in partea de nord a orasului. Sabotorii isi risca viata intr-o cursa contra cronometru.
Printul Valentin Bibescu scrie in jurnalul sau de razboi: "Rezervoarele ridicate de la pamant, ca si tabla din care sunt facute, grea de sute de kilograme... proiectate pe cer si rasucindu-se la coborare ca frunzele moarte... coloane de fum inalte de sute de metri... se balanseaza ca niste turnuri bete deasupra unei mari incandescente... o ploaie de foc amestecata cu o grindina de funingine intarita..."
"Nero a fost nimic in comparatie cu noi" - ii telegrafiaza el Martei Bibescu, imediat dupa eveniment. Cei doi soti se vor revedea abia dupa terminarea razboiului. Printesa a refuzat sa paraseasca Bucurestiul ocupat de germani, ramanand sa ingrijeasca ranitii de la spitalul militar pe care il organizase in incinta Automobil Clubului Roman. George Valentin Bibescu, pe capul caruia germanii pusesera o recompensa, a plecat spre frontul din Moldova.
Nici colonelul Christopher Thompson nu avea cum sa ramana aproape de femeia iubita intr-un oras controlat de trupele germane. Dupa operatiunea de pe Valea Prahovei, el a revenit, totusi, in Capitala, expunandu-se unor riscuri uriase. Vroia sa-si ia ramas bun de la Martha Bibescu si sa se asigure ca aceasta se afla in relativa siguranta a spitalului de campanie. Se vor reintalni abia in 1920, la Paris.
Epilog
Daca Christopher Thompson nu a fost nici prima, nici ultima iubire din viata Marthei Bibescu, in mod sigur el i-a ramas devotat pana la sfarsitul vietii. Relatia lor a continuat vreme de 15 ani, dar mai mult de la distanta. Dupa razboi, Christopher Thompson a renuntat la cariera militara si s-a inscris in Partidul Laburist. Dupa cateva esecuri electorale, devine, in 1928, ministru al Aerului. A murit, in 1930, intr-un tragic accident de zeppelin.

---

Despre autor: