Pana nu demult se credea ca istoria ciocolatei a inceput doar acum cateva sute de ani, pe vremea in care aztecii descopereau gustul inegalabil al semintelor de cacao. Cercetari arheologice foarte recente, inclusiv utilizarea unei aparaturi de ultima ora, imping data inceputurilor ciocolatei spre o vechime de mai bine de trei milenii.   Argumentele in favoarea prezentei ciocolatei in ceea ce este azi Mexicul, dar si in restul Americii Centrale, sunt in buna parte strict arheologice. Au fost scoase la lumina vase de ceramica decorate cu reproduceri ale boabelor de cacao. Dar argumentul de baza este legat de analiza chimica a urmelor de lichid pe care le-au continut candva. Descoperirea unei substante energizante, teobromina, care este intalnita in natura doar in arborele de cacao, i-a condus pe cercetatorii J.S. Henderson si R.A. Joyce spre o concluzie neasteptata. Vasele erau de foarte buna calitate si se poate crede ca erau folosite doar la ocazii solemne si ceremonii. Continutul lor era insa total diferit de licoarea fierbinte si dulce a diminetilor de iarna.   Era o bautura obtinuta prin fermentarea fie a pulpei fructului, fie a semintelor zdrobite, un fel de bere spumoasa, destul de amara, cu doar 5% alcool, violent condimentata cu ardei iute. Regiunea este si astazi celebra pentru ardeii iuti, de la jalapeno, considerat oarecum inofensiv, si pana la habanero, arma nucleara a bucatariei locale. Boabele de cacao erau folosite si ca un inlocuitor al banilor in tranzactiile comerciale, un curcan valora o suta de boabe, iar un fruct de avocado doar trei. Cuvantul "ciocolata", provenit din limba Nahuatl, insemna "apa amara". Bautura pomenita, acea bere amara, a fost probabil o sursa de inspiratie pentru producatori. Folosind pentru fermentare doar semintele, ei au obtinut o bautura mult mai gustoasa. Drumul spre ciocolata zilelor noastre era deschis, o consecinta pur intamplatoare a unor improvizatii artizanale. Plantatiile de arbori de cacao, mai ales cele din Africa de Vest, dintr-o tara cu un nume romantic, Coasta de Fildes, dar si industria propriu-zisa dau de lucru in fiecare an la peste 50 de milioane de oameni. Apar aproape zilnic noi informatii legate de beneficul efect al consumului de ciocolata. Asa sa fie?   Ce se stie aproape cu siguranta este ca sunt prezente in ciocolata substante care ajuta metabolismul si se pare ca ne si apara de boli. Printre ele, antioxidantii si asa-numitele flavonoide. Este incontestabil efectul stimulant al ciocolatei, datorat in primul rand teobrominei, dar si unei modeste cantitati de cafeina, cam o zecime din cea gasita in cafea. Vom intalni si un aminoacid, triptofanul, precursor al unui neurotransmitator de maxima importanta, serotonina, responsabila cu starea de spirit, cu afectul. Sa nu uitam de misterioasa feniletilamina, poreclita substanta dragostei, capabila sa declanseze in creier secretia de endorfine purtatoare ale placerii fizice. Din pacate, este aproape imposibil de confirmat presupusul efect afrodiziac al ciocolatei. O veste buna pentru cei tineri, consumul de ciocolata nu stimuleaza aparitia temutei acnee juvenile. De vina ar fi laptele din preparatele consumate, cred unii specialisti.   Ciocolata este omniprezenta. O intalnim in geografie, unde da nume de dealuri si munti prin locurile in care s-a nascut. In muzica, uneste muzica pop cu opereta si este legata de nume precum Kylie Minogue si Oscar Strauss. In fictiune o pomeneste Roald Dahl intr-o povestire ajunsa si film artistic. Ar fi regretabil sa omitem creatia bucatarului "Chef", bulele de ciocolata sarate care apar, inevitabil, in South Park. Povestile cu ciocolata au fost confirmate in  parte de un studiu realizat de compania independenta Mind Lab. Cercetarea, care reprezinta o tentativa, probabil involuntara, de a uni stiinta cu fictiunea, a incercat sa afle ce este mai tulburator pentru tineri, un sarut pasionat sau o bucata de ciocolata. Surprinzator pentru multi oameni, ciocolata a castigat acest pasnic duel. Efectul psihoactiv al unor substante prezente in ciocolata era binecunoscut. Farmecul ei secret este dat de faptul ca se topeste la o temperatura apropiata de cea a corpului uman, 37 de grade. Gustul ei este aproape unanim considerat superior sarutului. Chiar daca pulsul urca de la 60 la 140 in timpul sarutului, el se mentine ridicat mai multa vreme ca efect al ciocolatei. Cat despre creier, activitatea lui este incomparabil mai intensa dupa consumul de ciocolata. Pentru ambele sexe.