"Actorul" si Pianistul

Cea de-a XVII-a editie a Festivalului National de Teatru (FNT) s-a incheiat joi, dupa un maraton de doua saptamani, in care unele dintre cele mai bune productii interne si din afara au fost prezentate publicului din Bucuresti. Doua module speciale, dedicate in acest an "fenomenelor" Act si Masca, au adus in FNT spectacole mai vechi si mai noi montate in cele doua institutii de spectacol bucurestene. In ultima seara a Festivalului, Teatrul Masca a adus pe scena Salii Amfiteatru. Teatrului National "Actorul"... Intr-un festival dedicat regizorului, actorul si-a cerut dreptul de a-si spune replica. Dupa 20 de ani, Mihai Malaimare (foto), alaturi de muzicianul Mircea Tiberian, a jucat joi, in premiera, un spectacol refacut dupa "Actorul" care, la sfarsitul anilor '80, a fost unul dintre marile succese ale Nationalului.
Cu ocazia Festivalului National de Teatru, "Actorul" a intrat din nou in scena, dupa 20 de ani... Insotit acum de Pianist. "N-am acceptat de la bun inceput propunerea Marinei Constantinescu de a reface <<Actorul>>", declara la conferinta de presa de deschidere a FNT, actorul Mihai Malaimare. "Dar voi juca acum un alt fel de <<Actor>>"..., cu 20 de ani care au trecut peste el si care l-au facut sa invete ca la sfarsitul spectacolului masca nu se mai poate scoate.
E tot mai greu in ultimii ani sa te entuziasmezi la teatru si tot mai rar se intampla sa ai prilejul sa-ti strigi bucuria in gura mare.
Povestea Actorului si a prietenului sau, Pianistul, incepe simplu cu "A fost odata..." Asa cum povestile noastre din ultimii ani au uitat sa mai inceapa. Un "A fost odata..." care deschide, din nou, dupa doua decenii, drumul spre inima teatrului. Pianistul si Actorul isi dau intalnire pe-o scena goala si parcurg impreuna povestea Teatrului... pe muzica. Cate zambete, cata suferinta, cate lacrimi, cate istorii se ascund in praful scenei, - "praf din Antichitate" - toate se nasc discret si cald printre replici, gesturi si ritmuri.
Realizat pe un scenariu de Mihai Malaimare, dupa textul lui Mircea Dinescu, si in regia Ancai Dana Florea, spectacolul e in primul rand o poveste despre "adevarul" Teatrului. Care urmeaza alte coordonate decat adevarul lumii de dincolo de scena. Despre incredibila experienta de a fi Napoleon sau Hamlet si despre tristetea intoarcerii la tine insuti. Despre masca si adevar de dincolo de masca, despre puterea pe care ti-o da scena, despre lumina si intuneric, despre ras si despre plans, despre marire si decadere, despre dependenta de aplauze... Inserand in textul original replici care fac trimitere la lumea contemporana - in fapt un alt fel de scena - Actorul "traduce" in personaje o lume intreaga: actori celebri, masinisti, cabiniere, spectatori si oameni politici, isi gasesc cu totii Rolul in istorie - cea personala si nu numai. Alternand momente de umor adevarat cu poezie si tandrete si, din cand in cand, cu lacrimi de clovn, spectacolul lui Mihai Malaimare propune o lectie de viata in teatru. Si cel mai mare merit al montarii este probabil izbucnirea fireasca a miscarii si a cuvantului din muzica. Mircea Tiberian, in dublu rol, muzician si actor (la debut), face din muzica un personaj viu. Pianul urmareste fiecare dintre gesturile Actorului, il dezvaluie sau il invaluie, il ajuta sa-si scoata masca sau sa si-o aseze firesc.
Traversand toate etapele existentei, in teatru sau in afara lui, Actorul fara nume al lui Malaimare si Pianistul lui Mircea Tiberian se intalnesc in spectacolul, care va intra in repertoriul Teatrului Masca, si readuc in scena un teatru pe cale de disparitie. Fara efecte speciale, fara proiectii, fara decoruri spectaculoase. Un drum inapoi la originile teatrului: doua masti, care rad si plang pe rand, un pian si Maria Sa Actorul.

---

Despre autor: