Spaniolii din Castellon i-au primit cu bratele deschise pe romani si nu uita sa le aminteasca faptul ca-i apreciaza pentru tot ceea ce fac.

A fi roman in Castellon inseamna sa fii macar putin spaniol. Si asta pentru ca spaniolii sunt firi deschise. Toti stiu viata celor din jur, a prietenilor, a vecinilor, isi spun secrete de familie, vorbesc deschis despre bolile pe care le au, despre divorturi, amanti, prieteni si, mai ales, despre lucrurile fericite din viata lor. Spaniolii, spun strainii care au ajuns in Castellon, traiesc in realitate o telenovela cu bune si cu rele, fara sa se fereasca de nimic. Este poate cea mai buna abordare a vietii, pentru ca niciodata nu vezi pe strada un spaniol abatut sau incruntat. Aici, oamenii sunt relaxati si cu zambetul pe buze. "Pana sa plec din Romania, credeam ca am tot ce imi doresc. Imi iubesc tara, dar abia dupa ce am ajuns aici am invatat sa fiu relaxata si fericita", marturiseste Elina Pasca, o invatatoare in varsta de 30 de ani, din Oradea.


INCEPUTUL. In urma cu cinci ani am ajuns pentru prima oara in Spania, povesteste Elina. "Impreuna cu prietenul meu am venit intr-o mica vacanta, inainte de a pleca in Italia. Prietenul meu avea un contract de munca in Italia si aveam cam o luna la dispozitie (perioada in care trebuia sa ii iasa actele ca sa poata lucra acolo) sa petrecem timpul impreuna. Autocarul din Romania ne-a lasat in Barcelona si de acolo am luat un autobuz pana in Castellon. Am ajuns noaptea si ne-am dus sa bem o cafea in primul loc pe care l-am intalnit. Acesta a fost Paseo Morella - o alee, cu magazine si baruri, mai bine spus, un loc de plimbare. Era plin de oameni care vorbeau tare, radeau si ne salutau, chiar daca nu ne cunosteau. Ne-a placut galagia si atmosfera plina de viata. Atunci ne-a trecut prima oara prin cap ideea sa ramanem acolo". A doua zi, dupa ora pranzului, au vrut sa bea iarasi o cafea, dar totul era inchis. Elina si prietenul ei au aflat ca spaniolii, intre orele 13:30 si 17:00, nu lucreaza, au pauza de masa, sau "siesta", cum spun ei. Lumea era la fel de vesela si relaxata... A fost momentul in care s-au hotarat sa ramana in Spania. In urma cu cativa ani, in Castellon, afacerile romanilor se rezumau la o carmangerie si la Cofetaria "Ardealul", de unde Elina isi cumpara mereu o "eugenia" cu 1,75 euro. Astazi, sunt multi romani cu afaceri proprii; majoritatea axate pe comertul cu produse alimentare, baruri si constructii.

Statisticile spun ca, dintre imigrantii aflati in Castellon, 70% sunt romani, 20% sunt din Africa - majoritatea marocani, iar circa 10% sunt columbieni si dominicani.


SATISFACTIE
"Un moment emotionant pentru mine a fost in 2005, cand s-a organizat o festivitate de Ziua Romaniei. La un post de televiziune, o localnica s-a adresat romanilor: «Va multumim romani ca ati venit sa aveti grija de copiii nostri si de batranii nostri. Altfel, noi nu am fi avut timp sa iesim din casa, sa muncim»"
Elina Pasca
romanca din Castellon

"Va multumim ca ati venit!"Initial, Elina a lucrat ca menajera. In prima casa in care a intrat a fost servita cu o cafea si biscuiti, ca sa aiba putere de munca. Si, surprinzator, spaniolul i-a lasat cheia casei ca sa faca curat, fara sa se gandeasca o secunda ca isi lasa bunurile pe mana unui strain. Avea sa afle ulterior ca asa procedeaza toti spaniolii. Apoi, in timpul verii, Elina s-a angajat si la un bar in Benicassim, unde lucra doar noaptea, pentru ca ziua sa fie menajera in Castellon. "Un moment emotionant pentru mine a fost in 2005, cand s-a organizat o festivitate de Ziua Romaniei. La un post de televiziune, o localnica s-a adresat romanilor: «Va multumim romani ca ati venit sa aveti grija de copiii nostri si de batranii nostri. Altfel noi nu am fi avut timp sa iesim din casa, sa muncim...». A fost prima oara cand am simtit ca munca noastra este recunoscuta", ne-a spus invatatoarea.