A ramas putin timp pana la scrutinul din 25 noiembrie in urma caruia vom avea pentru prima oara parlamentari europeni validati de electorat. E adevarat, numai pentru un an, pentru ca la inceputul lui 2009 alegerile vor trebui reluate. Si tot in aceeasi zi va fi organizat si referendumul initiat de presedinte pentru varianta sa din legea votului uninominal. Asa-zisa solutie dura. Din aceasta perspectiva romanii se afla intr-o situatie stranie. In baza unei prognoze care nu poate fi data peste cap si anume ca prezenta la vot va fi insuficienta pentru validarea referendumului, sunt in masura sa afirm ca presedintele Traian Basescu a pus la cale o smecherie.
Nici unul dintre motivele de natura sa-l conduca pe cetatean la sectia de votare nu este suficient de puternic pentru a motiva o prezenta masiva. Cu titlul de exemplu, nu pot sa nu consemnez faptul ca uriasul tambalau generat de suspendarea sefului statului si referendumul organizat pentru demiterea sa au creat puternice reactii contradictorii in randul cetatenilor. Cu o semnificativa incarcatura de natura emotionala, populatia era pe deplin motivata sa se exprime fie in favoarea lui Basescu, fie impotriva sa. Si cu toate acestea, in fata urnelor nu s-a creat masa minima critica solicitata de lege. Respectiv nu s-au prezentat nici pe departe cei noua milioane de cetateni cu drept de vot care ar fi putut valida procedura. Chestiunea votului uninominal nu este nici pe departe un stimulent la fel de semnificativ ca o procedura de demitere a sefului statului. Cu atat mai mult cu cat romanii au deja o lege a votului uninominal validata de Parlament, cu o larga majoritate, prin procedura asumarii raspunderii guvernamentale. De ce s-ar mai duce omul sa se pronunte pe aceasta tema? Doar pentru a-i da o satisfactie lui Basescu adoptand varianta lui? Sau pentru a-i da cu tifla? Nu sunt motive de natura sa-l scoata pe om din casa. Mai este necesar sa precizam un fapt, nu lipsit de o importanta semnificatie. Cei care se vor prezenta totusi la referendum vor avea practic de ales intre o lege gata facuta, care poate fi citita si analizata de oricine si care prefigureaza modul in care in viitor se va trece de la votul pe liste la optiunea directa pentru persoane si o simpla idee lansata de domnul Traian Basescu. Ideea unui uninominal mai radical. E greu sa pui in cumpana, in mod rational, o varianta cusuta pana la capat, limpede, accesibila oricarui muritor, cu o simpla enumerare a catorva principii. Pentru ca, admitand prin absurd, ca se vor prezenta noua milioane de cetateni la urne si ca acestia ar vota in unanimitate referendumul lui Basescu, in final Parlamentul ar trebui sa ia de la capat un lucru deja facut. Si cine stie ce ar mai putea iesi din asta. La referendum se vor prezenta mai putin de noua milioane de cetateni. Din motivele aratate mai sus. Carora le mai pot adauga si faptul ca din ce in ce mai multi romani cu drept de vot, este vorba de milioane de persoane, se afla in afara hotarelor. Si indiferent cum s-ar da peste cap Guvernul prea putini dintre acestia vor vota. Nici macar coincidenta cu alegerile pentru Parlamentul UE nu-i va scoate pe oameni din case. Pe de alta parte, e limpede ca multi dintre cei care se vor duce totusi la referendum o vor face pentru a-si exprima dezacordul fata de Basescu. Cum se explica faptul ca seful statului, care are si el posibilitatea sa opereze cu aceleasi rationamente ca si mine, a acceptat sa devina victima unui asemenea autogol? Intr-o partida, greu de repetat si si mai greu de recuperat, fara asumarea riscului de a se compromite definitiv ca om politic. Ce primeste in schimb?
Exista o singura explicatie: aceea ca batalia lui Basescu pentru referendum este doar aparenta. Si ca, in realitate, el isi risca imaginea incercand sa transforme acest eveniment intr-o campanie electorala indirecta in favoarea PD. In conditiile in care mesajele sale si ale PD, asa cum este de asteptat, se vor suprapune si completa. Si de ce ar face-o? Pentru ca daca, in final, PD obtine primul loc la UE, la locale si la parlamentare ii va fi mai usor sa numeasca de aici un prim ministru si sa devina jucator. Dupa care isi va da la calcat imaginea mototolita pana atunci. Pentru a castiga un al doilea mandat. Este o smecherie.