JURNAL DE CINEFIL
Al Pacino, John Cusack, Bridget Fonda, Danny Aiello, David Paymer, Martin Landau, Tony Franciosa. De baietii astia si de domnisoara Fonda ne ocupam in randurile de mai jos.

Ii vedeti pe toti in seara asta dupa miezul noptii la TVR in filmul City Hall. In conditii normale nu v-as recomanda un astfel de film, in ciuda distributiei sale impresionante. Asta pentru ca Pacino nu e la intreaga sa capacitate, Fonda nu e folosita cum trebuie, iar personajul lui Cusack nu e suficient dezvoltat si din aceasta cauza e putin confuz. Dar zilele acestea, filmul regizat de Harold Becker (cel care a facut si Sea of Love) are alte semnificatii.



Despre ce vorbeste filmul City Hall? Despre o crima, un primar cu niste interese, ceva jocuri politice si un pic de discriminare. Vi se pare un subiect cunoscut?

Actiunea nu se petrece la Roma, cum v-ati astepta, ci la New York; victima nu e o femeie, ci un pusti, dar jocurile politice sunt pe alocuri aceleasi. Si, daca puteti sa va detasati un pic, veti avea o perspectiva noua din care sa priviti ceea ce li se intampla romanilor din Italia.


Iar daca analizati constructia filmului, mai puteti sa faceti o analogie cu valmaseala pe care o descoperim prin presa in legatura cu aceleasi incidente. Filmul City Hall are patru scenaristi, iar rezultatul pe care-l vedeti pe ecran e un exemplu bun despre ceea ce se intampla cand sunt prea multi oameni care transmit mesaje, care-si spun/scriu opiniile. Altfel spus, daca nu esti ordonat cu ce comunici, nu te mai salveaza nici Pacino.


Habar n-am daca o sa vreti sa va uitati la filmul acesta la noapte; pentru mine e doar un pretext ca sa ma incrunt pentru idiotenia autoritatilor noastre care nu stiu sa administreze o situatie de criza. Care nu reactioneaza cand o actrita romana e luata drept traficant de minore, care deruleaza pe tv o campanie de mii de euro privind antidiscriminarea romilor intr-o perioada in care prima stire la jurnal vorbeste despre crimele lor (astfel cheltuind banii de pomana; plus ca spotul e sec, fara o implicare emotionala corespunzatoare), care vorbesc, fiecare pe limba lui, doar pentru interesul lor politic si care uita ca noi maine, poimaine trebuie sa iesim din nou din tara cu treburi si o sa ne fie rusine ca suntem romani. Si o sa ne apuce furia neputintei ca trebuie sa fim umiliti pentru nationalitatea noastra.


Tot mai astept sa se trezeasca un scenarist care sa transforme evenimentele astea incredibile in filme; poate vazute pe ecran au mai mare impact asupra celor care pe bani multi sunt obisnuiti sa fie (doar) spectatori.