SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Darul acesta domnul Asaracutei l-a avut dintotdeauna, dar si-a dat seama ca-l are numai de doi ani. Mai precis din seara zilei de 14 octombrie, cand, fara sa stie ca Nelu Ciuraru implinea 60 de ani, s-a gandit la Nelu Ciuraru si imediat l-a sunat Nelu Ciuraru. Dac-ar fi fost numai o coincidenta, probabil ca ar fi considerat-o ca atare. Doua coincidente insa inseamna ceva. Si daca ar fi fost vorba numai de doua. In seara zilei de 14 octombrie, Vasile Asaracutei a mai patit inca doua.


Inainte de culcare si-a amintit de chestia cu Nelu Ciuraru si, vrand sa i-o relateze si sotiei, doamna Asaracutei i-a luat-o inainte: Tine minte ce voiai sa-mi spui, ca sa nu uit ce voiam eu sa te intreb. Ma, tu aveai candva un prieten bun, Ciobanu sau Ciuraru, cum naiba-l chema. Mai stii ce-i cu el? De mirare, domnul Asaracutei era sa-si inghita limba. Si poate ca si-ar fi inghitit-o daca nu suna chiar atunci telefonul. Ridicand receptorul, doamna Asaracutei a facut intai ochii mari si apoi a inceput sa se balbaie, semn ca i se intampla un lucru iesit cu totul din comun. Ii suna tot Nelu Ciuraru, ca sa-i invite la ziua lui.


Pana sa adoarma, sotii Asaracutei au tot discutat despre straniul sir de coincidente si au decis ca probabil Nelu Ciuraru avea darul chemarii prin telepatie.

La 17 octombrie, domnul Asaracutei, tot fara nici un motiv, si-a adus aminte ca fostul sau coleg de banca la scoala postliceala, Costel Schiopu, aparea mereu in emisiunile electorale de la televiziune. A ajuns mare si Schiopu, si-a zis cu obida domnul Asaracutei, dar, daca te duci sa-i ceri un serviciu, precis ca nu te mai cunoaste! Exact in clipa in care domnul Asaracutei il baga in ma-sa cu partid cu tot pe Costel, langa el a oprit o masina neagra si din ea, sa vezi si sa nu crezi!, a coborat deputatul Schiopu. Mai, Asaracutei, mai baiatua€™ lua€™ tata, sa stii ca tocmai ma gandeam la tine. A dracului coincidenta! Esti la pensie, nu? Hai cu mine la partid, sa te fac portar. Freci menta si iei un ban. Ce, iti strica?


Povestindu-i intamplarea doamnei Asaracutei, aceasta a fost categorica: Tu, dragule, ai darul chemarii, nu ei. Daa€™ fii mai selectiv. Uite, potul la Lotto a ajuns la vreo trei milioane de euroi. Baga-te si tu la ghicit numerele. Poate ca ai chemare si la numere, nu doar la calici si la zgarciti. Pe loc, domnul Asaracutei s-a trezit recitand sase cifre, pe care sotia le-a notat dand un chiot ca pe aratura, la maica-sa, la tara. Le-au jucat si s-a vadit ca domnul Asaracutei avea intr-adevar darul chemarii si la loterie. Nu insa la castigul cel mare, ci la cel mai mic. Nici nu se mai baza pe pensie. Banii de piata ii primea regulat de la trageri la Lotto, putini, dar buni. Erau saptamani cand din ei isi puteau permite nu numai pulpe de pui, ci si bere. Cat despre onomastici si parastase, domnul Asaracutei putea aranja, prin darul lui special, cate voia. Era de ajuns sa se gandeaca la un fost coleg si, ca la comanda, acestuia ii murea ba un bunic, ba un unchi. Si primul invitat la care se gandea era, fireste, Asaracutei. Pacat ca nu ti-ai descoperit darul asta mai devreme, a zis doamna Asaracutei, inmultind in gand treizeci de ani de casnicie cu cincizeci si doua de castiguri mici si foarte mici la Lotto.