Sloganul PD, "Am invatat de la cel mai bun!", si cel al PLD, "Voteaza Stolojan. Il meriti pe cel mai bun!", sunt un atentat la ideea de valoare si de bun simt in Romania. Faptul ca nu se stie cine pe cine a copiat, cine dintre cei doi "tatuci", Traian Basescu si Theodor Stolojan, e mai bun, nu e cea mai grava scapare a stafurilor celor doua partide prezidentiale.
Mult mai important e sa intelegem cum minti inteligente si spirite supraelitare ne triseaza pe fata. "Cel mai bun" se rasuceste din valoarea lui semantica si ideatica si devine, prin hahaitul si tonul mereu pus pe harta al trecatorului stapan de la Cotroceni, dublu standard. "Cel mai bun" da trasaturile psihice pentru Epoca de Aur Traian Basescu. Un presedinte suferind de superbia, gata-gata, ca odinioara Nicolae Ceausescu ori Carol al II-lea, sa aplece sictirit urechea la lingusiri vechi si noi fabricate de elite culturale. "Cel mai bun" venit parca din strafundurile cosmice si de minima moralia ale unui slogan ce ar fi putut fi tradus dupa ritmurile de manea pe care presedintele le cultiva pana la mijirea zorilor. Pentru "cel mai bun", fara numar!, "Dusmanii-n poarta pica / Dar n-au valoarea mea / Si toata viata lor / Nu calca-n urma mea".
"Cel mai bun" inseamna rasturnarea valorilor democratice in folosul unor triburi transpolitice, financiare si oligarhice, acreditarea "celui mai bun" doar in folosul si cu sprijinul "elitei" politice de sub pulpana lui Traian cel Mare. "Cel mai bun" se portretizeaza fara echivoc in primul spargator profesionist al unitatii nationale, in gura spurcata ce incita la discriminare, xenofobie si la razboiul de zi cu zi dintre romani si romani. "Cel mai bun" se regaseste cu flota pierduta intr-o fictiune despre felul in care Justitia si DNA-ul isi fac cu sarg treaba, la comanda politica si cu rezultate de tot rasul. "Cel mai bun", adica nasul asfaltului, al transporturilor si al unui Bucuresti dat la drumul mare al imbogatirii structurilor de partid si de Golden Blitz. "Cel mai bun" face echipa cu un altul "cel mai bun", client de sanatorii de recuperare psihica si politica.
In tara lui "cel mai bun", "cei mai buni", cei autentici si mereu aflati in lumina discretiei si a bunului simt, pleaca in locuri unde diversitatea il accepta si pe Celalalt, poate ca nu intotdeauna "cel mai bun". Iar atunci cand nu pleaca fizic, se exileaza in propriul lor interior si intr-o febrila cautare a Idealului. Impostorii care le-au facut profesiile si viata calvar "celor mai buni" raman ca o perpetuare a unui blestem de neam si de mama.
Cand ii certam pe adolescenti si pe tineri ca au in cap doar bani, masini bengoase si femei musai perverse sa ne gandim si ce modele au avut ei in ultimii 17 ani. Cum "cel mai bun", cu aer de smecher si gata sa-si arate muschii puterii, ai trufiei si ai vanitatii, le-a manipulat valorile si gusturile. Sa ne gandim cu dreapta si cinstita masura ca "cei mari" aflati intotdeauna langa "cel mai bun" au fost desprinsi parca din bube, mucegaiuri si noroi. "Cel mai bun" face victime printre cei de ieri, de azi si de maine.
Nu eram prea incredintat daca sa merg sau nu la vot. Starnit de "cel mai bun" voi pune si eu stampila pentru "cei mai buni". Astfel, si cu votul meu, ascensiunea lui "cel mai bun" poate fi oprita!