La inceputul secolului al XIX-lea, cåtiva transilvaneni au emigrat in America si au dus cu ei un sport la moda pe atunci in Romånia: oina. Americanii l-au adoptat imediat si l-au adaptat. Astfel, a luat nastere baseball-ul, cel mai iubit sport de peste ocean la ora actuala. In timp ce, in lumea noua, urmasul sportului nostru national a devenit o adevarata industrie, in Romånia, oina mai are de trait cel mult doi, trei ani. Påna cånd asa-numitii oinistii care mai sunt inca in activitate, toti trecuti de 30 de ani, vor abandona activitatea sportiva.

Zicala “tot ce e romanesc nu piere” risca sa devina doar vorbe in vant. Oina, sportul nostru national, este aproape de un sfarsit care nu ne face cinste. In prezent, campionatul de oina include numai zece echipe. Cei mai multi dintre sportivii care practica acest sport, dupa unele surse numarul acestora ajunge la 250, au varste cuprinse intre 32 si 34 de ani si nu vine nimeni din urma. Astfel, atunci cand acestia se vor retrage, cluburile care mai incearca sa tina traditia in viata isi vor inchide portile. “Poate ca vom juca pana la 40 de ani, dar mai mult nu cred ca poate nimeni. Interesul este zero. La meciuri vin doar familiile si, eventual, prietenii celor care sunt in teren. Este trist”, ne-a declarat Mihai Georgescu, cel mai reprezentativ jucator al campioanei Frontiera Tomis Constanta.

Singurul angajat de la federatie are salariul minim pe economie
Federatia Romana de Oina supravietuieste gratie ajutorului venit de la Agentia Nationala pentru Sport. Anul acesta a avut un buget de 40.000 de lei vechi, extrem de mic pentru a sustine toate competitiile care se doresc a fi organizate. Culmea, din aceasta suma se plateste inclusiv salariul singurului angajat al acestui for sportiv, secretarul general, care incaseaza lunar minimum pe economie. Acesta este ajutat, pe un contract cu jumatate de norma, de catre un profesor de specialitate caruia ii revin si mai putini bani. Presedintele federatiei face aceasta munca benevol.