"Muncitorii arestati nu trebuie sa moara"

La o saptamana dupa revolta, in fata cantinei din complexul studentesc, Catalin Bia si-a inceput protestul. I s-au alaturat colegii Lucian Silaghi si Horia Serban de la Silvicultura. Despre duminica de 22 noiembrie 1987 si urmarile ei, am convorbit cu dl Lucian Silaghi, actualmente director al Teatrului de Stat din Oradea.

Jurnalul National: Domnule Lucian Silaghi, cum a fost acea duminica?Lucian Silaghi: A fost un moment de rascruce si la propriu si la figurat, pentru ca stateam chiar la intersectie de drumuri in Complexul Studentesc Memorandumului. Eu puteam s-o iau la stanga spre caminul 5, unde un alt coleg si bun prieten ma astepta. Dar, ajuns in fata cantinei, l-am vazut pe bunul meu prieten Catalin Bia cu o pancarta pe care scrisese "Muncitorii arestati nu trebuie sa moara!"."O sa-i execute..."Ce se zvonea atunci in Brasov despre razvratitii arestati?Se discuta chiar in mediile universitare la modul: "Ma, o sa-i impuste! O sa-i execute!". Acum poate sa ti se para exagerat, in dictatura, insa, scenariul era plauzibil! Discutam intre noi, eram in anul IV, in grupa 3401 la Silvicultura, prieteni de nadejde. N-as vrea sa transform relatarea intr-o poveste elitista, dar noua ne pasa. Ne deranja faptul
de-a fi contemporani cu acest regim inuman si fara perspectiva. V-ati vorbit cum sa faceti protestul? Nu. Catalin, ca rezultat al framantarilor si discutiilor noastre de o saptamana, a inteles sa protesteze in acest fel. Fara sa ne spuna! A fost o secunda cand mi-am zis asa: "Poti sa te faci ca nu-l vezi pe Catalin". Dar problema s-a pus fulgerator in urmatorii termeni: "Ce le voi spune copiilor mei peste ani daca nu-l bag in seama pe Catalin?".
M-am apropiat de el si l-am batut pe umar...Un gest....Normal. "Te-ai gandit bine?", l-am intrebat. Mi-a zis ca da. si m-am asezat langa el, in stanga lui. 20 de minuteDoi studenti cu o inimaginabila pancarta dupa ce "colectivele de oameni ai muncii" condamnasera "huliganismul" duminicii precedente! Dupa vreo 10 minute, din cantina a iesit un alt bun prieten si coleg, Horica Serban, actualmente in Canada, care s-a asezat langa noi. Deci am fost trei! Interesant ca am putut sta 20 de minute! De-o saptamana, complexul era plin cu patrule de militieni. Si am fost vazuti de sutele de studenti care veneau la masa.Dar nu se asezau langa dvs.!Nu, dar nu pot sa le reprosez nimic, pentru ca... Sa va relatez ce
s-a intamplat ulterior. La un moment dat a venit o patrula: un subofiter cu cascheta, insotit de doi soldati care faceau armata la Militie. Seful ei a pus mana pe tocul de la pistol, l-a desfacut si a zis: "Va rog sa ma urmati si nu incercati sa fugiti, pentru ca o sa fac uz de arma!". Si ne-au dus in garajul rectoratului, situat la vreo 30 de metri de cantina. Din acel moment, noi n-am mai stiut ce se intampla afara. Am aflat peste circa un an ca afara au inceput sa se adune colegii nostri. AnchetaUnde v-au dus? In garajul rectoratului, ne-au legitimat, a aparut rapid prorectorul, asa, cu o voce plangareata. "Mai baieti, ce mi-ati facut?" si, dupa vreo 20 de minute, au venit vreo sapte echipaje de luptatori USLA.Pentru trei studenti?Nu... Intre timp se adunasera cateva zeci de studenti, in special de la Silvicultura, colegi de-ai nostri, cerand punerea noastra in libertate imediat: "Scoateti-i afara!" - strigau ei. Si i-au impins pe studenti cu scuturi si cu bastoane cu impulsuri electrice in caminul 5. Noi am fost dusi in fata generalului Nuta, cel care a murit imediat dupa revolutia de la Timisoara, care ne-a luat: "Bai, ce s-a intamplat cu voi? S-a umflat malaiul in voi?". V-au batut?Singurul moment cand s-a folosit forta: cand am fost urcati in masinile ARO. Cand ne-au bagat in masina ne-au injurat bine si am simtit si un baston, asa, in coaste... De-a lungul anchetei au fost cateva momente psihologice!Cat a durat?Ancheta a durat de pe la 2 pana seara la 9, cam asa. Am fost preluat de un anume colonel Faur, dar asta cu numele e o practica. "De ce am facut asta? Pentru ca eram preocupati de soarta muncitorilor. Pai nu spune Partidul Comunist Roman ca e un stat al muncitorilor si al taranilor?! Credeti ca oamenii aia au iesit de prea bine?" Am spus tot timpul: "Suntem preocupati de soarta muncitorilor, nu vrem sa se intample ceva cu muncitorii, pentru ca nu sunt vinovati". Si se limitau la atat?Erau momente cand mai intrau niste zdrahoni, luau cate un bulan si il flexau, asa, semnificativ. Pe la inceputul anchetei se auzeau niste urlete sinistre de la cainii-lup din curtea Inspectoratului de Militie. Si imi spune la un moment dat Faur: "Cainii astia trebuie sa-si merite hrana!". Sau, dupa ancheta, ne-au adunat, stateam pe scaune si intra un tip subtire, o figura de tigan bataus: "Capetele pe birou!". "Aici, pe biroul asta sa-mi pun capul?", zic eu. "Da, domnule, vrei sa dormi in cur?!" Cat v-au tinut?Luni am fost dusi la ora 11:00, daca tin bine minte, la sediul rectoratului. Ni s-a comunicat verdictul: exmatriculare pe perioada nedeterminata.Pentru ce motiv?Abateri grave de la disciplina universitara. Am fost intrebati in fata Senatului, acolo, daca aveam ceva de declarat. Nu, n-aveam absolut nimic! Dar in fata studentilor, ca pe muncitori in fata "colectivului", nu v-au adus?Nu! In fata studentilor, la o zi sau doua, a venit adjuncta de atunci a ministrului Invatamantului, care a incercat sa le spuna: "Dvs. trebuie sa aveti o alta atitudine". Colegii s-au tinut tare si fiecare in parte, pe un ton foarte politicos, intreba: "Cu ce au gresit colegii nostri, pentru ca de fapt au vrut sa se solidarizeze cu niste muncitori?! Ca nu e impotriva moralei socialiste". Ce-ati facut dupa exmatriculare?Seara ne-au dus la gara si, sub escorta militiei (tot timpul, interfata a fost militia!), ne-au dus acasa, la parinti. Tatii nostri aveau din punct de vedere profesional, si nu numai, zic eu, niste pozitii inatacabile. Catalin Bia era clujean, iar tatal lui era un reputat profesor de rezistenta la Facultatea de Constructii din Cluj. Tatal lui Horica Serban, raposatul domn Serban, era medic, iar tatal meu, inginer silvic la Inspectoratul Silvic Oradea. Am fost intampinati de comandantii Militiei si ai Securitatii, care ne-au recomandat sa ne angajam cat de repede. Horica s-a angajat ca strungar la o uzina din Oradea, eu - muncitor necalificat la Statiunea de Cercetare si Productie Pomicola. Iar Catalin Bia a lucrat la drumuri forestiere, dupa cate stiu eu. Si am lucrat timp de doi ani, pana la 1 octombrie 1989, cand, la cerere, am fost reinmatriculati. In 1987, cu toate riscurile, dvs., trei studenti, ati protestat: "Muncitorii nu trebuie sa moara!". Dupa 1990 insa, muncitorii au redevenit victime fara solidaritate din partea intelectualilor. Traiesc un al doilea pericol de moarte, as zice...Absolut! Li se intampla o a doua moarte acum. In anul 1990, noi ar fi trebuit sa facem niste reforme radicale in economia romaneasca. Or, toti premierii au promis ca vor veni cu niste reforme necesare, dar nu le-au facut din considerente populiste. Ca sa nu-si piarda sustinerea electorala. Victime ale incompetentei clasei politice romanesti sunt si muncitorii de la Steagul Rosu. De doua ori victime - ale clasei politice de dinainte de 1989, dar si ale celei de-acum. Conformismul universitarilorIn 1987, rectorul Universitatii Brasov, conf. univ. dr Filofteia Negrutiu, a semnat ordinul de exmatriculare a celor trei studenti de la Facultatea
de Silvicultura, care s-au solidarizat cu muncitorii. Dupa 20 de ani rememoreaza cele intamplate astfel:
"Dupa ce am fost anuntata ca cei trei studenti sunt pe scarile cantinei studentesti, am ajuns acolo, dar intre timp ei fusesera ridicati. A fost prezent acolo domnul prorector Dogaru, care era responsabil cu activitatea studentilor. A trebuit sa anuntam Ministerul Invatamantului si a doua zi a venit la Brasov adjuncta ministrului, doamna Viorica Nicolau, care a zis ca ce-au facut cei trei studenti nu este compatibil cu viata de student si ca urmeaza sa fie exmatriculati. Decanul Facultatii de Silvicultura, profesorul Victor Stanescu, a facut propunerea ordinului de exmatriculare. Am semnat. Nu se putea pune problema sa refuz semnarea acestuia. M-ar fi destituit imediat si poate ca ma condamnau si pe mine.
Am aflat ca Bia, care era fiu de cadru didactic universitar, a fost vazut de studentii nostri sapand santuri pentru pozitionarea firelor de telefonie. De cate ori m-am dus la minister am cautat-o pe doamna Viorica Nicolau si i-am cerut reinmatricularea studentilor nostri. Doamna Nicolau mi-a spus sa fac revenire la ordinul de exmatriculare si si-a asumat rolul de a-l convinge pe ministrul Invatamantului de atunci, Teoreanu, sa accepte. Au fost reinmatriculati in septembrie 1989.
S-au facut presiuni mari pentru exmatricularea studentilor si de la Comitetul Judetean de Partid, direct prin doamna Cebuc, secretara cu propaganda. M-a si mustruluit ca n-am grija de studenti.
Decizia de exmatriculare a fost luata fara consultarea Consiliului Profesoral sau a Biroului Senatului. Asa ni s-a impus. Din partea Securitatii a fost un ofiter superior de la Bucuresti, nu-i mai tin minte numele, care a cerut sa fiu destituita. Dar n-a fost sa fie asa.
Mi-a fost greu sa iau decizia de excludere, pentru ca erau studenti fruntasi.
La 23 noiembrie a fost convocata o sedinta de catre Decanatul Facultatii de Silvicultura, unde au fost adusi cei trei studenti. Au fost prezenti decanul facultatii, domnul Victor Stanescu, doamna Viorica Nicolau, secretarul de partid al facultatii, domnul Leahu si altii. Eu n-am participat. Ma gandesc ca poate as fi intervenit, dar nu stiu daca as fi facut-o, pentru ca eram si membra a Marii Adunari Nationale.
A mai fost inca un grup de studenti seralisti din Zarnesti, care a avut de suferit. Mi-aduc aminte ca am fost sunata intr-o dimineata de conferentiarul Gatej, care mi-a spus ca peretii corpului T al Universitatii erau plini de inscriptii impotriva lui Ceausescu. Eu i-am spus sa incuie usile si sa scrie: «In aceasta zi nu se tin cursuri. Corpul T este in reparatii». Am informat Comitetul Judetean de Partid si in scurt timp au fost prinsi autorii inscrisurilor. Era inaintea Craciunului, tot in 1987.
Nu-mi aduc aminte de alti studenti exmatriculati. Nu tin minte decat numele de Bruma Ioan.
Astazi accept actul studentilor protestatari. Poate ca si atunci, in sufletul meu eram de acord cu ei. Erau nemultumiri mari la nivelul societatii".Declaratie la SecuritateIn ziua arestarii, studentul Catalin Bia a dat urmatoarea declaratie:
"Subsemnatul, Bia Catalin, student in anul IV la Facultatea de Silvicultura din Brasov, am resedinta in complexul studentesc Memorandumului, camin 1, camera 21, necasatorit, fara antecedente penale, membru ASC, declar urmatoarele:
In dimineata zilei de 22.11.1987 am confectionat in camera de camin un afis de dimensiunea 50/100 cm,
pe care am scris cu cerneala, folosindu-ma de un creion acoperit cu panza, urmatoarele cuvinte: «Muncitorii arestati
nu trebuie sa moara!».
Acest afis l-am confectionat din proprie initiativa in jurul orelor 12, singur, fara a fi vazut de ceilalti colegi de camera, care erau plecati.
Dupa confectionarea afisului, in jurul orelor 12:30, am parasit camera si am mers in fata cantinei Complexului si am stat cu el in asa fel incat sa fiu vazut si de alte persoane.
Afisul a fost vazut de ceilalti studenti, care m-au sfatuit sa-mi vad de treaba, deoarece nu era bine ceea ce fac. Eu nu am ascultat sfaturile lor si am stat in acel loc pana au venit organele de ordine.
Am procedat in modul aratat mai sus pentru a face cunoscut persoanelor care vedeau afisul ca doream ca muncitorii despre care auzisem ca sunt arestati sa nu fie omorati sau condamnati pentru ce au facut in ziua de 15.11.1987.
Eu nu am discutat nu nimeni ceea ce aveam de gand sa fac.
In legatura cu colegii mei de an Serban Horia si Silaghi Lucian, ambii din Oradea, care au fost gasiti de organele de ordine langa mine, arat ca nu a existat o intelegere prealabila si ca ei, dupa ce m-au vazut cu afisul, s-au asezat langa mine pe o banca.
Arat ca dupa evenimentele de la 15.11.1987 am ascultat discutii intre studenti la cursuri si camin, ocazie cu care s-au comentat cele intamplate, considerandu-se ca nu a fost bine ce s-a intamplat.
Nici eu nu sunt de acord ca au fost distruse bunuri materiale.
Altceva nu mai am de declarat si semnez nesilit de nimeni".
Pusi "sub lupa"Dupa exmatriculare, studentii au fost trimisi la "munca de jos" in orasele natale. Securitatea judeteana i-a luat imediat "in obiectiv". Din planul de masuri intocmit de Securitatea de la Cluj in dosarul de urmarire informativa (DUI) deschis pentru Catalin Bia - botezat "obiectivul Bazil" - ne putem imagina metodele si dispozitivele puse in miscare.
Printre acestea, sub coordonarea lt. col. Eugen Velea, se prevad actiuni precum:
"In scopul documentarii obiectivului «Bazil», se va solicita fi-larea acestuia pe momente operative: in DUI «Bazil» vom selectiona surse cu posibilitati informative pe langa obiectiv si membrii sai de familie pentru a obtine date de interes operativ privind actiunea «Ghimbav 87», intentiile si preocuparile prezente ale acestuia si a familie sale, realizarea unei influente pozitive asupra lor. Informatorul «Mircea» din legatura cu lt. maj. Deji Pavel, care este coleg de facultate cu fratele obiectivului si in relatie de prietenie cu acesta, va furniza la inceput o nota informativa in legatura cu cei doi pentru a stabili posibilitatile sale informative, care, in functie de rezultatele obtinute, va fi dirijat in mod diversificat pentru a obtine date de interes operativ in legatura cu cazul «Ghimbav 87» si preocuparile prezente ale lui «Bazil». (Termenul este 5 decembrie 1987, iar responsabilul lt.maj. Deji P.); Lt. col. Lemnaru Emil, care se cunoaste bine cu tatal celor trei tineri, sa organizeze o intalnire «intamplatoare» cu acesta pe strada, pentru a sonda daca are framantari, daca se confiaza cu problemele pe care le are in familie, ce ganduri in perspectiva are fiul sau eliminat de la Brasov, sa-i atraga in mod subtil atentia sa fie in permanenta cu ochii pe el, sa-i analizeze bine anturajul, sa-i pretinda sa nu lipseasca de acasa, mai ales noaptea, si sa-l fereasca de anturajuri dubioase, daca are proble-me deosebite, sa-l caute pe ofiter. (Termenul actiunii de care raspunde Lemnaru este 13 decembrie 1987)". Balci politic, ieri, la Poalele TampeiObisnuiti sa nu piarda nici un prilej de a-si face campanie, oamenii politici au "cinstit" curajul si demnitatea muncitorilor brasoveni care s-au revoltat impotriva regimului comunist la 15 noiembrie 1987 incercand sa confiste in folosul propriu manifestarea si onorurile cuvenite curajosilor din urma cu doua decenii. Conform programului, "Asociatia 15 noiembrie 1987" i-a invitat la manifestarile dedicate implinirii a 20 de ani de la revolta pe presedintele Romaniei, Traian Basescu, primul-ministru Calin Popescu Tariceanu si pe presedintii tuturor partidelor politice. Au dat curs invitatiei lansate de organizatori doar presedintele Romaniei, Traian Basescu, Theodor Stolojan, presedintele Partidului Liberal Democrat, si George Becali, presedintele Partidului Noua Generatie. In timp ce Traian Basescu se afla in Aula Universitatii Transilvania, Ioan Manzala, unul dintre fanii presedintelui Basescu, fost secretar PCR cu propaganda al orasului Codlea, desfasura in curtea Universitatii un circ ieftin. Manzala a dorit sa-i acuze in gura mare pe liberalii brasoveni de diverse fraude, pentru a-i face pe plac presedintelui statului, el fiind membru PD al organizatiei din Suceava. In a doua parte a conferintei de ieri, Gigi Becali a protestat zgomotos, in stilu-i caracteristic, pe motiv ca Traian Basescu le-ar fi "impus" organizatorilor sa nu permita nici unui presedinte de partid sa vorbeasca in deschiderea lucrarilor, asa cum ar fi fost stabilit initial. In curte, oamenii PNG-ului au imprastiat manifeste din limuzinele parcate pe stradutele laterale si au tinut discursuri electorale. Incheierea circului de ieri a apartinut presedintelui Basescu: vizibil bine dispus, acesta a cerut scuze, "in numele poporului roman", pentru reprimarea manifestatiei de la Brasov de fosta Securitate. Libiu Mateescu  Cititi si:a€¢ Brasov a€™87 - Au strigat primii: "Jos Ceausescu!"
a€¢ Brasov a€™87 - Expulzatii
a€¢ Brasov a€™87 - Lui Ceausescu nu-i pasa de muncitori
a€¢ Brasov a€™87 - Eroii de la Brasov si "societatea civila"