Intrarea lui Theodor Stolojan intr-o noua cursa electorala confirma faptul ca nu se afla printre politicienii cu vocatie de invingator si il trimite spre „Generatia Expirata".

Dezamagire dupa dezamagire, Theodor Stolojan a strins in procente de neincredere mai mult decit a punctat in toate alegerile electorale la care a participat. A incercat marea cu degetul la prezidentialele din 2000, dar, iesind cu un procent rusinos din cursa, a dus infringerea mai departe, renuntind si la postul de senator pe care-l obtinuse din postura de cap de lista a PNL pentru parlamentare. Peste inca patru ani, si-a dat demisia de la sefia PNL-ului si a abandonat cursa pentru presedintie. Urmarindu-i cariera la nivel de angajat politic al statului, se poate constata ca singurele posturi detinute in acest sens, de ministru de Finante si de prim-ministru, au fost obtinute in urma unor numiri. De fiecare data, prin diverse metode, Stolojan a fentat intilnirea cu electoratul. Ori nu s-a prezentat la alegeri, ori, cind a facut-o, a renuntat la functii, evitind in acest mod si testul suprem pentru un politician: punerea in practica a promisiunilor electorale.

Din nou cap de lista, chiar daca pentru un alt partid, Stolojan revine cu promisiuni pentru Parlamentul European. Adica pentru un post ce l-ar scoate de pe orbita imediata a democratiei romanesti. Pentru ca legile stupide si modificarile ce tintesc ineficienta sau smecheriile se fac la Bucuresti. Intrarea in cercul celor ce se supun oprobriului public din postul de parlamentar dimbovitean este cu mult mai stigmatizanta decit asocierea cu o institutie europeana. Cu atit mai mult cu cit prestigiul de parlamentar european este, oarecum, rezultatul actiunii altor politicieni decit cei romani. Stolojan nu s-a „patat" niciodata cu politica romaneasca in sensul ei reprezentativ, dar prin aceasta s-a si delimitat de ea ca de o colonie de leprosi. Ceea ce afirma despre el insusi pe site-ul propriu, ca este „un om politic, corect, serios si credibil", pica astfel in derizoriu. Pentru orice parlamentar este mai usor sa fie corect la Bruxelles decit la Bucuresti, iar seriozitatea si credibilitatea sint stantate de dezamagirile ce l-au avut ca protagonist.

Reinscrierea lui Stolojan in cursele politice ii reconfirma vocatia de „iepure", similara cu cea a atletilor de cursa lunga: este necesar pentru spectacol si pentru performanta altora. Dar cu atit se poate ajunge numai in „Generatia Expirata" a politicii. „Generatia Asteptata" este pentru premianti, nu pentru iepuri.